31 decembrie 2010

La multi ani!



Anul nou…….


Ar trebui sa spun ceva dar, recunosc …nu ma pricep. Nu ma pricep sa fac cadouri si urari! Pe primele le dau la repezeala, mult prea grabita sa scap din momentul ala jenant in care omul urmeaza sa vada cadoul, iar cu urarile.......ma iau cu altele si scap!



Anul nou!

Imi place cuvantul asta ”nou” : Făcut sau creat (relativ) de curând; care apare pentru prima dată; Cu aspect și conținut schimbat; transformat în bine; reînnoit, refăcut. ♦ Evoluat, perfecționat. Care s-a ivit de curând, recent. DEX, definitie

Asta inseamna ca exista sansa unui nou inceput, ca putem reface maine ce am gresit ieri, ca putem incerca iar si iar. Asta o fi secretul? Sa stii ca nu este totul pierdut si ca maine este doar o posibilitate de a mai incerca o data? Nu stiu, dar imi place ideea. Imi place ideea de”maine” si de “nou”. Asa ca petrece in seara asta si gandeste-te ca maine este doar o zi in care poti incerca din nou!
La multi ani si un An Nou Fericit!

30 decembrie 2010

Masa de sarbatoare




Masa de sarbatoare nu este pentru mine masa aia care aproape daramata sub greutatea mancarilor puse pe ea, ci masa aceea simpla, frumos aranjata, la care lumea rade, vorbeste, povesteste si mananca din cand in cand.

Masa de sarbatoare este decorata cu inspiratie: nu iti trebuie lucruri de decor special cumparate! Mai bine scoate vesela aia buna, paharele de cristal, pe care le tii in vitrina in restul anului, si indura-te si de fata aia de masa primita cadou la nunta, nu o mai “tine bine” si “nepipaita” cum zice mamaie, ci intinde-o pe masa, ca sa te bucuri de ea!

Si aseaza frumos farfuriile si tacamurile, impodobind masa cum ai facut si cu pomul: o funda frumoasa, mica sau mai mare, sau mai multe funde inegale pot decora masa ta, niste globuri micute imprastiate pe masa, un bob de piper rosu sau un cuisor, un anason stelat, o bucata de coaja de scortisoara, legata cu sfoara, sau cu o funda facuta din panglica simpla, albastra sau rosie, sau culoarea ta preferata. Poti pune lumanarele, acelea mici, gen pastila, in suporturi frumoase sau improvizate si poti impanzi camera cu ele, stinge lumina, si ai astfel o atmosfera calda!


Sunt asa de mici aceste detaliile acestea, dar credeti-ma ca sunt de mare efect.

Niste nuci in coaja sau ghinde date cu aurolac si imprastiate pe masa sunt de mare efect.

Va urez inspiratie in aranjarea mesei de Anul Nou si La multi ani !

29 decembrie 2010

Piure de mazare

Desi mi-am promis aseara ca “de maine ma apuc de dieta”, adica de astazi, dupa ce am baut o cafea pana pe la 2, am realizat ca mai aveam 1 carnacior amarat prin frigider si, evident, am zis ca asta si gata! Ca sa nu il mananc singurel, i-am facut un piure de mazare, ca mi s-a parut interesant de facut, mai ales ca nu am mai facut pana acum.


Nu este greu de facut, dar este mult mai gingas la gust ca si cel de cartofi. Mi s-a parut ca ar putea fi o varianta mai usurica a piureului de cartofi, asa ca m-am gandit ca si asta poate fi tot un inceput de dieta .....

Nu este greu de facut, dar este mult mai gingas la gust ca si cel de cartofi. Mi s-a parut ca ar putea fi o varianta mai usurica a piureului de cartofi, asa ca m-am gandit ca si asta poate fi tot un inceput de dieta .....


Dificultate-simplu
Timp-30min
Cost-ieftin



Ingrediente

  • 2 cartofi medii
  • 600g boabe de mazare, congelate sau din conserva
  • 50g unt
  • 1-2 linguri de lapte dulce sau smantana dulce
  • Sare de mare

Mod de preparare

Se pune apa la fiert intr-o oala in care sa incapa si mazarea si cartofii. Cand a inceput sa fiarba adaugati sarea de mare si cartofii, curatati si taiati cubulete desigur, si ii lasati sa fiarba. Daca aveti mazare congelata, pe care o recomand, o daugati si pe ea la fiert, impreuna cu cartofii. Daca mazarea este din conserva nu are rost sa o mai fierbeti, asa ca o adaugati, scursa de apa, la final.



Atunci cand sunt fierti, cartofii si mazarea, se scurg de apa bine si se adauga 50g de unt-un pachet are de obicei 200g, deci cam ¼ dintr-un pachet- si incepeti sa zdrobiti cartofii si mazarea cu ajutorul zdrobitorului de cartofi.



Dupa ce totul a devenit un piure, amestecati cu ajutorul unui tel toata compozitia pana devine pufoasa. Mai adaugati daca este nevoie 1-2 linguri de lapte dulce sau smantana dulce pentru fluidizarea compozitiei.
Adaugati sare daca este nevoie si gata!

Tips
Este asa de delicat piureul acesta, cu un gust fin de mazare si pufos in acelasi timp. Merge foarte bine ca si garnitura la friptura.

28 decembrie 2010

Tarta cu praz

Suntem intr-o perioada in care suntem satui de porc, de sarmale, de carnati si alte bunatati de care, evident, am abuzat de Craciun.


Vroiam ceva usor, dar nu foarte usor, asa ca tot cautand prin camara am gasit 2 fire amarate de praz, usor uscate, de care uitasem, evident, in ladita cu cartofi. Le-am luat, le-am spalat, le-am curatat si am adaugat tot felul de chestii de prin frigider pana mi-au placut la gust.


De fapt, asta este bucataria: pleci de la un ingredient, adaugi una, alta, dupa gust, pana esti multumit de rezultat.

Asa ca am facut o tarta cu praz, usoara, dar nu foarte, pentru ca am pus tot felul de branzeturi din frigider care au ingreunat tarta mea. Este foarte simplu de facut, iar daca nu ai aluat de tarta si nici chef sa faci, o transformi intr-o frittata cu praz si branza la cuptor!

Dificultate-simplu

Timp-15min si 20min pentru copt
Cost-mediu



Ingrediente

  • 2-3 fire de praz
  • 2 felii dintr-o telina mai mare, facultativ
  • 150-200g de branza-de care ai: de capra, de oaie, telemea, branza dulce, iar daca ai mai multe feluri combina-le
  • 4 oua
  • 50g unt
  • 50ml vin sec
  • Piper proaspat macinat
  • Un praf de sare
  • Aluat simplu de tarta, facultativ


Mod de preparare


Cureti prazul si il tai rondele. Eu nu aveam suficient asa ca am adaugat si niste telina, cam 2 felii mari, taiata bastonase, asa ca daca aveti suficient, telina nu este obligatorie.


Se calesc toate in tigaie cu 50g unt, se adauga piper si un praf de sare si se tin pana sunt rumenite si moi.
Se adauga 50ml vin sec, rosu sau alb, dupa cum gasiti prin frigider. Eu am gasit un vin rosu, asa ca l-am adaugat si l-am lasat sa se reduca.

Atunci cand prazul este inmuiat si vinul a scazut este gata, asa ca opriti focul.
Intr-un castron, radeti branza pe care ati gasit-o prin frigider fara sa va fie teama ca nu iese buna. Nu uitati ca branza merge foarte bine cu prazul, asa ca, puteti combina diverse branzeturi, fie ca este branza dulce sau telemea, fie ca este un cas sau cascaval!


Adaugati 4 oua si amestecati. Adaugati prazul din tigaie si amestecati.

Daca nu aveti aluat de tarta si nici chef sa faceti unul, desi gasiti reteta aici, nu este o mare problema, pentru ca in acest moment o transformati in “Frittata italiana” adica o omleta simpla, dar o bagati la cuptor, intr-o forma joasa, tapetata cu hartie de copt si iese un antipasti sau o cina excelenta.


Daca totusi v-ati facut aluatul de tarta il scoateti din frigider si il intindeti astfel incat sa acopere forma de tarta si peretii laterali. Il intepati cu furculita si adaugati umplutura. Daca vreti sa va jucati cu ceva aluat ramas, puteti face un grilaj de aluat peste tarta, daca nu....este perfect, pentru ca va arata foarte bine oricum.
Lasati-o la cuptor cam 20-30min la foc mediu, pana devine aurie iar umplutura nu mai este lichida.

Daca ati facut-o sub forma de omleta, sa fim seriosi, sunt sigura ca veti sti cand este gata.
Lasati-o sa se raceasca.


Tips

Este excelenta calduta sau rece, ca si cina sau ca si antipasti sau fingerfood.

25 decembrie 2010

Salata Caprese

Salata Caprese este una din cele mai simple salate:rosii, mozzarella si o frunza de busuioc, asezonate cu un firicel timid de ulei de masline.

Am ales salata asta simpla si usoara pentru zilele dintre Craciun si Anul Nou pentru ca dupa mancarurile grele de la Craciun este binevenit ceva dietetic dar plin de gust.

Este drept ca astea erau ultimele mele rosioare pe care le-am avut pe balcon asa ca am facut ceva bun si mai ales frumos.

Am ales salata asta simpla si usoara pentru zilele dintre Craciun si Anul Nou pentru ca dupa mancarurile grele de la Craciun este binevenit ceva dietetic dar plin de gust.


Este drept ca astea erau ultimele mele rosioare pe care le-am avut pe balcon asa ca am facut ceva bun si mai ales frumos.

Dificultate-simplu
Timp-10min
Cost-mediu

Ingrediente
  • Mozzarella, de aceea care este tinuta in zerul ei, eu am luat-o din Mega, aceea, la punguta
  • Rosii cherry
  • Cateva felii de paiine, taiate in 4 si usor prajite in cuptor, crutoane
Mod de preparare

Mozzarella este o branza foarte light, potrivita pentru dieta, dar este foarte gustoasa, nesarata si mai ales este una din preferatele mele. Se taie cubulete micute, comparabile cu dimensiunile rosiilor cherry.

Tai feliile de paine in crutoane mai maricele si le tii 10min in cuptorul incins ca sa devina putin crocante.

In mod normal Salata Caprese inseamna sa alternezi felii de rosii si de mozzarella pe un platou, dar eu am ales sa fac mici soldatei, sau turnulete cu salata mea.

Daca vrei, poti pune putin ulei de masline pe crutoanele de paine, eu nu am mai pus. Am asezat pe paine, mozzarella si cherry si le-am intepat cu o scobitoare ca sa fie usor de luat si de fixat.

Este simplu si amuzant, dar este foarte gustoasa combinatia, mai ales ca rosiile cherry sunt mult mai dulci si gustoase ca rosiile obisnuite

Tips

Sunt perfecte ca si antipasti sau fingerfood

24 decembrie 2010

Bucatarul anului pe culinario.ro



Va anunt, cu mare mandrie, pe voi, dragi cititori ai Smart Gourmet, ca sunt unul din cei 2 bucatarii anului pe culinario.ro!

Le multumesc prietenilor de pe culinario pentru distinctia acordata.
Ce as putea sa spun.....ca nu ma simt de loc bucatar, ci mai degraba ma simt asemenea unui alchimist, la inceput de drum, care combina, mai mult in joaca, diversele elemente, ca mai apoi sa se minuneze singur de rezultat.

Recunosc ca cel mai mare aliat al meu este fantezia, dar asta este foarte normal, pentru ca in bucatarie esti nevoit sa ai fantezie, pentru ca nu intotdeauna ai suficiente resurse.

Nu cred in bucataria facuta ca si farmacia, in care totul masurat la miligram, totul sec, anost, fara personalitate.

Cred ca bucataria este locul in care ies la iveala idei fara capat, lecturi care ti-au atins inima sau cautari de gust de vacanta. Bucataria este un creuzet in care pui tot felul de ingrdiente, cate o data aceleasi, dar in alta proportie si de fiecare data iese ceva distinct, ceva special si irepetabil.



De cand am blogul am cautat in caietul meu de retete, am inventat retete, m-am inspirat din ale altora, dar ceea ce am incercat sa fac mereu, a fost sa fie simplu si cu gust bun.

Va urez Craciun fericit alaturi de cei dragi si bucate delicioase!

23 decembrie 2010

Cozonacul de Craciun

M-am apucat sa fac cozonac. Nu am mai facut niciodata, pentru ca mamaie il face de cand ma stiu, si cand face, face ca sa dea la toti! Si face mamaie niste cozonaci ca niste copilasi! Se scoala cu noaptea’n cap, adica pe la 3-4, si pune cozonacul la crescut,


ca dupa aia sa il bata, de multe ori, si credeti-ma ca il batea de ii mergeau fulgii, sau in fine, de sareau stafidele din el! Si dupa asta, facea amestecul acela superb, din nuca si cacao, cu “miroase” cum zice ea, adica cu tot felul de arome, coji de lamaie si de portocala, umplutura aia care este miezul cozonacului! Fara umplutura, cozonacul este doar un fanfaron, numai paine, 3 stafide si o urma de rahat! Umplutura de nuca, lapte, cacao si arome este inima si puterea cozonacului. Umplutura asta trebuie sa fie neagra ca pacatul, plina ochi de cacao neagra si nuca crocanta si dulce, ca sa te faca sa aduni fiecare firimitura din farfurie, ca te simti ca in rai cand il mananci!



Pazea mamaie cozonacul mai ceva ca un cerber! Daca ma uitam la el nu era bine, ca il deocheam, daca trageam cu ochiul in cuptor sa il vad cum creste mare, era de rau “nu te mai mira ca da inapoi”! Dupa aia, nu fura din coca de cozonac ca “ti se lipeste de mate” iar umplutura cu nuca facea si ea ceva ingrozitor daca gustai din ea! Noroc ca ma punea sa mai tin de lighean cand “batea” cozonacul si in pauzele de respiro, mancam linistita din coca cruda. Iar cand scotea cozonacul din cuptor era chinu’ naibii, ca mirosea in casa de iti venea sa inebunesti de atata miros si atata asteptare si cand credeam si eu ca gata.....mananc....era alta poveste, trebuia sa se raceasca, ca doar nu il taia cald “ca sa nu se-ncruzeasca” , si asa ajungeam eu sa fur cate un colt de cozonac si sa spun ca s-a desprins asa rupt, de hartia ce tapeta tava. Coltul ala de cozonac era singurul care il mancam intreg, ca dupa primul colt, mancam din felia de cozonac doar umplutura cu nuca si marginea de sus!

Am facut si eu cozonac, dar nu l-am framantat, nu l-am batut, acum nu stiu daca de lene sau din lipsa de indemanare, dar l-am lasat doar sa creasca, de cateva ori si a iesit asa de pufos si bun......

Dificultate-medie

Timp-efectiv de lucru20min, dar timpul de crescut este lung
Cost- mediu

Ingrediente

Coca
  • 1 cub drojdie proaspata
  • 150g zahar
  • 100ml lapte
  • 1 pliculet de vanilie de burbon
  • Coaja rasa de la o portocala
  • 600g faina tre zerouri, sau trei nule ,000
  • 150g unt moale
  • 3oua

Umplutura

  • 1lingura jumatate de cacao neagra, De Zaan
  • 150g nuci, tocate maricel
  • 2-3 linguri de zahar
  • Coaja rasa de la o portocala
  • lapte cam 30-50ml

Mod de preparare


Acum e acum. Incepe simplu:jumatate de cubulet de drojdie de bere proaspata, 2 linguri de zahar si lapte caldut, nu fierbinte, cam 100 de ml. Amestecati bine, adaugati coaja de portocala si adaugati faina pana se face un aluat, elastic, dar nu tare. Este cat o minge mica, pe care o puteti tine in causul mainii. Trebuie lasata sa creasca, la loc cald, pe calorifer, normal, si il lasi pana isi dubleaza volumul. Asta poate dura 2-3 ore, asa ca faceti altceva intre timp, dar lasati-l sa creasca, pentru ca asta este unul din marile secrete ale cozonacului. Cozonacul facut de mine este unul care nu se bate, seamana mai degraba cu cozonacul italian, panettone, care este lasat sa creasca in mai multe etape. Ce imi place la panettone este aroma sa subtila si plina de soare, ca si textura sa aerata. Am infratit cozonacul lui mamaie cu cel italian, pentru ca nu puteam sa renunt la umplutura aia buna cu nuci si cacao!


 
Dupa ce si-a dublat volumul, se ia din nou si se amesteca cu 3 oua, drojdia de bere, restul de zahar, untul moale si restul de faina si se framanta pana se omogenizeaza aluatul.

Se lasa din nou la locul lui pe calorifer, sa creasca iar, pana isi dubleaza volumul. Asta mai dureaza iar 2-3 ore.
Dupa ce si-a dublat volumul nu mai aveti prea mult.

Intr-un castron preparati umplutura: cacaoa, zaharul, nuca se amesteca cu cate putin lapte pana devine ceva negru ca si pacura dar bun la gust de iti vine sa o mananci lingurita cu lingurita si sa nu o mai pui in cozonac! Evident ca daca vrei sa pui stafide, rahat si mac, esti liber sa adaugi ce vrei tu, tie sa iti placa la gust!


Atunci cand a crescut din nou cozonacul tau, il dai iar jos din castron si il intinzi cearceaf, pui umplutura pe el si il rulezi, il pui cu grija intr-o tava tapeta cu hartie de copt—astfel incat sa fie multa hartie in afara tavii—si usurel cu cozonacelul, manuiti-l cu grija, nu il bruscati!


Il lasati din nou la crescut, in tava de cozonac, pana isi dubleaza volumul. Dar trebuie ori sa fiti foarte ocupate, ori sa aveti multa rabdare, ca ii trebuie ceva ore sa creasca. De fapt, asta e secretul cozonacului, sa creasca de mai multe ori, pana isi dubleaza volumul. La cozonaci, ca si la copii: mai bine ii directionezi si supraveghezi cresterea decat sa-i bati pana te saturi si tu si ei.
Cozonacul meu nu se framanta si nu se bate, se lasa doar sa creasca, in ritmul lui, pana devine grasut si atunci il bagi la cuptor la foc mediu, ca sa nu il agresezi si sa il usuci, pana se rumeneste si iti umple casa de miros.



Il scoti cu grija din tava si il lasi sa se odihneasca, sau nu, pentru ca acum e timpul tau sa te odihnesti, asa ca rupi cu blandete din cozonac si il mananci asa, cald-aburind, cu lapte si te simti din nou copil!

Colinda de Craciun

Cand eram mica, m-a invatat mamaie, ca de, sunt fata de oras, si aici asa ii zice la bunica-mamaie, un colind simplu ”la Mos Ajun” ca sa o colind pe ea si pe vecina, Tanti Aglaia... si gata, ca nu ma lasa pe toata strada, ca nu-i stiam nici pe copii si nici nu intelegeam prea tare de ce trebuia sa strig la oameni ca vine Mos Ajun, despre care stiam nu stiam prea multe, doar ca stiam sigur ca nu e Mos Gerila dar alte amanunte nu as fi putut da.

Si ma trimitea cu sacul cu care ma duceam la gradinita, de scria numele meu pe el, ca tot mamaie il cususe si pe ala, ca sa adun covrigi si nuci, ca bani, imi dadea doar mamaie, normal.
Craciunul era ceva destul de neclar pentru mine: era clar ca faceam bradul de Craciun.Eu aveam unul de plastic, argintiu, cu material de beteala, pe care il impodobeam cu niste globuri, mai putine cu anii, pentru ca le spargeam, dar le mai inlocuiam cu niste bomboane de pom, de nemancat, dar pe care le agatam in pom, dupa care le puneam bine si le mai agatam si anul urmator. Era asa, ca un experiment, pentru ca la un moment dat se pietrificau si, ani dupa momentul folosirii lor pentru prima data, erau intrebati ai mei unde au gasit “asa bomboane frumoase”. Asa ca, orice bomboane cu ambalaj dragut puteau suplini globul spart anul trecut si la un moment dat primisem niste turta dulce in sirag, pe care am dat-o cu aurolac, ramas de la mamaie dupa ce vopsise usitele de fonta de la sobe, ca nu mi-a placut sa o mananc si a tinut drept decoratie de pom ani buni.

Stiam sigur ca de Craciun mergeam la serbarile facute la servicul parintilor, de unde plecam cu ceva cadouri, singurele de altfel, cadouri surpriza pe care le primeam, pentru ca cele de la parinti si bunici le descopeream cu mult inainte de a le gasi sub pom—era si motivul principal pentru care Mos Gerila nu era ceva magic pentru mine, ca doar nu iti trebuia prea multa magie sa muti niste cadouri din debara sub pom!

Mos Gerila era rosu, nu stiu de ce, avea o barba enervanta de vata, pe care cate o data o mai gaseam prin pom, la colegi de ai mei, dar la un moment dat a disparut moda-ori de la combinatia lumanari de pom vata, ori din lipsa acuta a acesteia la un moment dat. Si mai avea Mos Craciun o voce groasa si tara un sac, rosu, desigur, care parea foarte greu, dar din care la serbare ne dadea cate un cadou anemic.

Nu l-am inteles pe acest Mos Gerila, nu i-am scris si nu l-am asteptat, pentru ca mamaie oricum facea cozonac si eu eram mai preocupata sa fur ceva dintr-un colt de cozonac pus la racit. Asa ca, aveam cu totul alte preocupari, decat sa aflu de unde vine si unde pleaca Mos Gerila.

Bine, ca nici Mos Craciun asta de acum, din reclama de la Coca-Cola, nu ma intereseaza foarte tare: este gras, are un ras ciudat, o sanie decapotabila in mijlocul iernii, fara surse aparente de caldura, si se pare ca are ca si angajati poporul chinez-oameni micuti care muncesc aproape moca.

Deci nu-l inteleg nici pe asta.
Si de Craciun mancam portocale si lamaie cu zahar, unora le placea si grepfruit-ul dar mie nu, pentru ca era si acru si amarui.

Si imi placea sa stau in sufragerie, la pom, sa vad cum clipesc beculetele, mancand cate o banana, data jos de pe dulap si desfacuta din foaia de ziar in care o invelise mama, ca sa se faca galbena din verdele profund in care o cumparase. Si becurile mele erau colorate, cu niste microabajururi ca si fulgii de nea, ca erau de alea la care daca se ardea un bec, nu mai mergea juma’ de instalatie.

Aveam in pom niste lumanarele asa de dragute, care se agatau cu niste clame de crengi, dar pe care, evident, nu le-am aprins niciodata, ca doar era pericol de incediu!

Ma bucur ca tata a avut decenta de a nu se imbraca in Mos Gerila si sa nu ma chinui sa ma puna sa spun poezii in schimbul cadourilor.

Ce obsesii avea si Mosul! Sa spui poezii, asa, pur si simplu, ca un disc pus la pick-up si cu cat era mai lunga, a naibii poezie, era mai apreciata, dar mie mi se parea stupid, asa ca le alegeam pe alea de 2-4 versuri, o faceam pe mama de ras,dar macar se termina repede, ca era jenant sa spui aceleasi 7 poezii din repertoriul copiilor, iar parinti si copii suspinau la fiecare poezie, auzita a 10-a oara in acea zi, ca si cand ar fi fost ceva deosebit!


Acum, desi tot nu inteleg care este rolul Mosului Craciun, colind supermarketul in cautare de diverse :de la detergent de vase la ingrediente pentru cozonac si in colindatul acesta modern, tipa la mine de peste tot si Santa Claus si Little drumer boy si mai ales Jingle bells, adica acelasi cd cu Colinde de Craciun in orice supermarket—o fi o conspiratie sau era la promotie cd-ul si l-au luat toti--iar pe masura ce ne apropiem de Craciun o vireaza spre Hrusca, care te colinda in timp ce te chinui sa razbati printre rafturi, oameni si copii. Nu inteleg de ce in marketing nu se poate fara colinde si Mos Craciun, ca doar nu ele inseama sarbatoarea!

Colindele sunt ceva delicat si personal, pentru ca ele au ecou numai daca sunt “consumate” intr-o atmosfera intima, in care putem sa fim noi insine, sa ne proptim”scutul” la usa si sa ne deschidem catre candoarea colindelor si iubirea celor dragi.

Concluzia: colindati, dar faceti-o din suflet, nu din gura! Uitati de mosi, de serbari si de cadouri si faceti cozonac si rupeti-l cald si imbatativa de mirosul lui divin!

22 decembrie 2010

Cartofi simpli aromati la cuptor

Cartofii sunt printre cei mai folositi ca si garnitura la fripturi, dar pot fi atat de anosti cateodata.....imi aduc aminte de o colega de clasa care se mandrea cu cartofii cu friptura la cuptor ai mamei ei, care erau chiar asta: cartofi si friptura, cu ceva sare si ulei la cuptor. Nu aveau nicio aroma si nici prea mult gust nu aveau.

Eu vreau sa va sugerez o garnitura aromata si plina de gust la cuptor. Este atat de simplu sa dai gust unei mancaruri, fara a apela la delicat, ci folosind cateva fire de ierburi aromate, 1-2 catei de usturoi, ceva sare de mare si tot asa....ingrediente mici, dar care dau un gust mare mancarii.

Dificultate-simplu

Timp-60min
Cost-ieftin


Ingrediete
  • Cartofi 500-700g
  • Sare de mare
  • Rozmarin uscat, frunze, nu praf, luat de la plafar, sau de la vre-o taraba de mirodenii
  • Piper proaspat macinat
  • 1-2 frunze de dafin
  • 1-2 catei de usturoi, nedecojiti, intregi, pentru o aroma mai subtila
  • 1 lingurita de ardei rosu, uscat, dulce
  • Ulei de masline extravirgin
  • 100-150ml apa
Daca aveti o cratita cu peretii grosi, de ceramica eventual, eu am o oala de pamant, perfecta pentru gatitul la cuptor



Mod de preparare

Se curata cartofii, se taie in 4 si se aseaza in vasul pe care il vrei la cuptor. Presari sarea de mare, rozmarinul, piperul proaspat macinat, cateii de usturoi”imbracati”, ardeiul rosu uscat, uleiul si apa. Daca vreti sa puneti si ceva friptura peste, puneti fara frica, o sa iasa si mai buna. Lasati la cuptor, la foc mediu macar o ora si e gata.


Tips

Este genul de cina sau pranz, pe care il poate prepara oricine si rezultatul este garantat: delicios! O salata verde sau muraturi merg foarte bine, daca nu, macar ceva vin ....

21 decembrie 2010

Ciocolata de casa

Ciocolata de casa cred ca a fost pentru foarte multa vreme cel mai dorit dulce pentru mine. Abia asteptam sa faca mama ciocolata, dar cea mai grea asteptare, era sa se intareasca ciocolata, de pe o zi pe alta. Imi aduc aminte ca oricum imi placea mult mai mult ciocolata in casa decat ciocolata aceea chinezeasca care abia se gasea.

Imi place inca enorm de mult textura rugoasa a ciocolatei si gustul ei persistent de cacao. Era taiata in patratele dupa pofta inimii mele, aceasta ciocolata de casa, mai mari sau mai micute, care dispareau una cate una. Imi amintesc cum le adunam gramajoare si le imparteam pe zile, ca sa imi ajunga cat mai mult, dupa care ma razgandeam, mai mancam una si astfel trebuia sa resocotesc intreaga situatie, si numaram din nou zilele si imparteam si tot asa....pentru ca oricat socoteam, tot 2-3 zile tinea ciocolata.

Cel mai mult imi place la ciocolata de casa ca este densa si ca atunci cand musti din ea, ti se umple gura de bunatate.....

Dificultate-simplu

Timp-20min, plus timpul de intarire, adica o poti taia a doua zi
Cost-mediu











Ingrediente

• 500g zahar

• 150g unt, 82%grasime

• 250g lapte praf, 26% grasime

• 125g cacao neagra, mie imi place mult cea la kg, De Zaan

• 150ml cafea tare, la filtru, neagra, adica fara zahar

• Ceva arome, eu am pus ceva coaja de portocala zaharisita, pentru ca aroma de rom o urasc din tot sufletul si sunt absolut satula de ea; la un moment dat nu mai exista prajitura in casa care nu traznea a rom, asa ca, nu il mai suport decat in versiunea de sticla de 750ml, si ii zice Rom cubanez


Mod de preparare

Faci mai intai cafeaua aceea tare la filtru, sau espresor daca ai, si o faci tare si aromata ca pentru o dimineata mohorata in care ai nevoie de ceva in plus ca sa poti lua startul. Intotdeauna am folosit cafeaua in combinatia cu cacao, pentru ca mi se pare ca ii potenteaza gustul, indiferent daca am facut ciocolata sau blat pentru tort.

Intr-o cratita pui cafeaua si zaharul si le tii pe foc pana se leaga ca un sirop gros. Adaugi ceva coji de portocale si cacaoa, amesteci bine si mai tii 2-3 minute pe foc. Tragi cratita de pe foc, adaugi untul, amesteci bine de tot si adaugi laptele praf. Amesteci pana se omogenizeaza si pui ciocolata intr-o tava tapetata cu hartie de copt. Tava trebuie sa fie micuta, ca nu iese prea multa, dar iese delicioasa.

O dai la rece si o tai a doua zi. Daca vrei, o poti decora, dar mie imi place asa, sa se vada ca e facuta in casa.





Tips
Este atat de buna cu niste nuci si migdale prajite si poate ceva felii de mar acrisor pe langa si ai un desert superb!

19 decembrie 2010

Marmelada de portocale

Marmelada de portocale



In sfarsit a venit iarna care… ati ghicit , care ne-a luat pe nepregatite si anul asta! Cred ca este vorba de un joc de-a baba-oarba intre noi si iarna si am impresia ca mereu suntem in rolul babei oarbe! Pe mine iarna ma face sa ma simt copil: imi ingheata nasul, ma uit mirata la cum ninge afara si cand vin spre casa, seara, o iau prin putina zapada ramasa neumblata. Imi place aerul asta rece, de consistenta sticloasa, care atunci cand il tragi in plamani pare aproape solid, imi place ca palma asta de zapada ascunde mizeria si imi place sa stau in casa, lipita de calorifer, sa ma uit cum ninge si sa mananc portocale. Pentru mine portocala inseamna iarna. Nu pot sa beau nici macar suc de portocale proaspete vara, pentru ca am o senzatie ciudata, pentru ca nu e iarna. Imi amintesc cand eram copil, si aveam portocale aproape verzi pe care le punea mama sa se “coaca” pe dulap si pe care le mancam, intrerupta de strambaturi, ca erau asa de acre!!! Cate o data mi se par portocalele astea, de acum, cam prea dulci, nu vi se pare si voua asa?

Pentru ca facusem deja marmelada de lamai, am vrut sa o incerc pe cea de portocale, asa ca am luat 5 portocale mari si am facut o marmelada parfumata si delicioasa.

 Dificultate-simplu

Timp-1-2ore
Cost-ieftin

Ingrediente

  • 5-6 portocale mari
  • 300g zahar
  • 5-6 cuisoare
  • 200ml apa







Mod de preparare

Curatati portocalele de coaja, pe care le puteti pune pe o farfurie ca sa aromati casa, mai putin cateva pe care le pastrati sa le puneti in marmelada, pentru mai multa savoare, dar dupa ce indepartati cat mai multa din partea alba. Curatati portocala, fiecare felie de pielita alba pentru ca va usor amara-evident ca mie mi-a fost lene sa le curat si a iesit cu o usoara tenta amaruie, asa ca data viitoare, fac exact cum scriu aici.

Adaugati 2-3 fasii de coaja, cuisoarele, zaharul si apa si lasati sa fiarba la foc mic. Pentru un motiv nestiut de mine, marmelada de portocale fierbe mult timp inainte sa se lege, asa ca o puteti baga chiar in cuprtor, ca sa nu riscati sa se lipeasca.

Se pune fierbinte in borcane.

Tips

Este delicoasa la micul dejun pe paine prajita si unt, cafea neagra sau lapte. La fel de bine mi se pare ca ar sta pe vre-o prajitura cu blat negru de cacao!

16 decembrie 2010

Rigatoni con spinaci e ricotta


Sau paste cu ricotta si spanac daca e sa vorbim romaneste. Spanacul “creste” din abundenta prin piete in perioada asta a anului, asa ca m-am incumetat sa ma apuc de spalat una din acele legaturi de juma’ de kil’ cumparat de la o tanti. Nu numai ca folositi cam tot atata apa la spalatul acelei legaturi cat folosesc la o baie cu cada plina ochi, inainte de a aplica legea lui Arhimede, dar dureaza si o vesnicie pana tot acel spanac este spalat, curatat, fara nisip si uscat! Cred ca timpul petrecut la spalarea spanacului este sensibil egal cu timpul de care are nevoie spanacul sa creasca! Asa ca doamnelor, faceti apel la ceva magie si farmec personal si convingeti-va perechea sa spele iarba asta verde, iar voi, faceti-va ca munciti din greu la ceva important in tooooot acel timp!


Daca vreti sa o luati pe scurtatura, cumparati spanac inghetat, nu stiu daca gustul e la fel, dar credeti-ma ca macar nu veti sta o vesnicie cu mainile in apa! Ah, si daca nu reusiti sa va convingeti perechea sa il spele, dupa ce ati spalat tot spanacul, bagati repede si o manichiura, ca daca ati stat 1 ora sa spalati spanacul, puteti sa mai stati 30 de minute sa va faceti o manechiura ca la carte!

Dificultate-simplu
Timp-30min, plus 45-60min pt spalat spanacul verde
Cost-mediu

Ingrediente

• 200ml smantana dulce, da, desigur, cea din mega cu 30% grasime

• 400-500g de spanac prospat, spalat

• 50g unt

• 250g ricotta

• Sare de mare

• Un praf de nucsoara

• 500g paste, eu am avut rigatoni


Mod de preparare


Se spala spanacul—etapa asta o sa dureze o eternitate, si se lasa putin intr-o oala cu apa rece ca sa se lase la fundul oalei ceva nisip ce v-a scapat prima data.
Se toaca spanacul si se pune la calit intr-o lingura de unt. Eu le-am facut in wok pentru ca mi s-a parut ca doar wok-ul imi ofera suficient spatiu. Era plina tigaia mea de spanac, dar dupa ce am dat de 3-4 ori cu lingura el am inceput sa ma intreb unde dispare spanacul meu?! Pe cuvant, stiam ca unele alimente “scad” la fiert, dar cu spanacul a fost de-a dreptul ridicol! A ramas o mana de spanac, de unde nu mai aveam loc de el in chiuveta!


L-am lasat sa fiarba la foc mic, am mai adaugat 100ml smantna dulce si l-am lasat sa fiarba in sucul acela verzuliu pana s-a facut.



Atunci cand e tocmai bun de mancat, puneti o oala mai mare cu apa la fiert pentru paste.



Eu am bagat putin mixerul in pasta mea verde, dar nu l-am facut complet piure, ci doar pe jumatate-nu stiu daca am facut doar pe jumatate de lene sau din nehotarare, dar a iesit bine. A avut textura si gust in acelasi timp sosul meu verde.



Am adaugat restul de smantana dulce si 250g de ricotta si am luat-o de pe foc. Se adauga ceva piper macinat si un praf de nucsoara. Nu puneti inca sare pentru ca pastele vor avea sare, asa ca sarati doar dupa ce le combinati.

Atunci cand fierbe apa adaugati sarea, amestecati si puneti si pastele. Lasati-le sa fiarba pana devin al dente, dupa care le scurgeti si le puneti fierbinti peste sosul de spanac si ricotta, adaugati putina apa in care au fiert pastele si tineti-le pe foc 2-3 min, scuturand din cand tigaia, astfel incat pastele sa absoarba cat mai mult sos.

Serviti-le cu un fir de ulei de masline eventual.



Tips

Mi-au placut la nebunie pastele cu spanac si ricotta! Este prima data cand fac si o sa mai fac cu siguranta, data viitoare cred ca am sa incerc varianta cu spanac congelat. Sunt surprinzator de bune reci, nu stiu de ce, dar mie mi-au placut chiar mai mult reci decat calde, asa ca daca va ramane, puneti in frigider ca sunt bune si mai tarziu, sau de luat la pachet.