25 februarie 2011

Paine dietetica multigrain

Imi place painea neagra sau cea amestecata cu diverse cereale, dar ati vazut cat costa o paine de genul asta in magazin???? Unde mai pui si faptul ca de multe ori painea ca sa fie neagra are coloranti si tot felul de prostii si are mai multa faina alba decat fibre, fulgi de cereale si alte lucruri sanatoase.

Multa vreme m-am intrebat cum adica o paine este de dieta? Nu era painea prima la care trebuia sa renunti daca erai la dieta? Sau nu?

Painea asta este densa, plina de fibre, asa ca te vei satura cu o cantitate mica de paine. Este mai sanatoasa decat painea cumparata pentru ca nu are tot felul de coloranti si agenti de conservare. Painea dietetica este la fel de usor de facut ca si cea obisnuita asa ca nu vad de ce nu ai incerca sa o faci la tine acasa! Cum ar fi sa te trezesti sambata dimineata si casa sa miroasa a paine la cuptor? Nu-i asa ca un mic dejun din paine calda, abia scoasa din cuptor cu unt si o cafea este mic dejunul perfect?


Dificultate-simplu
Timp-60min,plus timpul de crescut
Cost-mediu



Ingrediente

  • 200g fulgi de ovaz
  • 200g fulgi de secara
  • 250g faina neagra integrala
  • 400g faina alba, 000
  • 1 cub de drojdie
  • 2 linguri zahar
  • 1 lingurita sare de mare grunjoasa
  • 100ml ulei bun(eu am pus de orez)
  • 500ml lapte dulce/apa minerala(eu am pus lapte)
  • 1 ou
  • Pentru decor am folosit o lingurita de seminte de in si fulgi de secara, dar puteti pune susan, mac sau seminte de floarea soarelui sau dovleac(miezul,evident)





Mod de preparare


Drojdia se lichefiaza cu zaharul.

Se adauga sarea, uleiul, laptele si oul(nu stiu de ce nu ma pot abtine sa nu pun un ou la paine, probabil ca se poate si fara, dar sa fiu sincera nu am fost curioasa sa incerc fara el).


Adaugi faina alba, faina neagra integrala, fulgii de secara si fulgii de ovaz. Amesteci totul pana se omogenizeaza aluatul si il lasi pe un calorifer, invelit cu o folie alimentara de plastic si un prosop de bucatarie.



Dupa ce si-a dublat volumul o framanti din nou si o asezi pe hartie de copt in tava de cozonac.



Mie mi-a iesit o tava de cozonac mare si o painica mica, cam cat 2 chifle de graham.



Asezi iar tava de cozonac pe calorifer, acoperi cu un prosop de bucatarie si dupa ce si-a dublat volumul o bagi la cuptor la foc mediu, cam 60 de minute.





Tips

Aluatul de paine dietetica multigrain este un aluat “greu” care nu creste foarte mult, va fi dens asa ca nu te astepta ca painea sa iasa pufoasa ci foarte plina de fibre.



Poti face de vineri seara aluatul, il cresti o data si apoi il pui in tava si il poti lasa pana a doua zi dimineata cand o pui la cuptor ca sa ai paine proaspata la micul dejun.

21 februarie 2011

Cremsnit

Cremsnitul este o prajitura care ma face sa ma gandesc la copilarie. Indiferent in care vitrina, un cremsnit galben si pudrat cu zahar imi atrage atentia! Evident ca de multe ori am parte doar de o generoasa portie de plastic cu gust incert, intre 2 blaturi cartonate, care nu se dau taiate cu o furculita/lingurita sub nicio forma! Acum, sa va zic de cate ori am imprastiat zaharul ala pudra pe haine.....e prea de tot! Ca la toate prajiturile bune, exista “n+1” variante pentru a face cremsnitul, asa ca va mai dau si eu una.



Dificultate-medie
Timp-30min,plus timp de racire
Cost-mediu



Ingrediente

2 foi de cremsnit gata facute, cumparate din supermarket
5oua
250g zahar
2 pliculete de zahar vanilat bourbon
1 litru lapte 3,5%
150g amidon alimentar, eu am pus gustin
100g unt 82% grasime
250ml frisca lichida batuta bine.( daca puteti, nu luati hu-la-la, ca e cam de plastic)



Mod de preparare



Se sparg oualele si se bat bine cu zaharul pret de 3-4min cu mixerul, pana devin o spuma in care zaharul s-a dizolvat. Se adauga aproximativ 700ml de lapte si mai bati 30 de secunde.



Intr-un castron se dizolva amidonul in 300ml lapte.




Intr-o cratita incapatoare se pune laptele cu amidonul si spuma de oua,zahar si lapte. Acum urmeaza cea mai plictisitoare si mai obositoare etapa: cea a fierberii pe foc a cremei.

La un foc mic, cu ajutorul unui tel amesteci in continuu in aceasta crema pana se incheaga. Nu dureaza mult, cam 10-15min, dar este al naibii de plictisitor si acele 15 minute ti se par ca naiba de lungi, asa ca rabdare si amesteca! Eventual suna o prietena ca poti amesteca si vorbi la telefon in acelasi timp.

Atunci cand incepe sa se “inchege” se intampla in toata masa de lichid, asa ca amesteca bine ca totul sa fie omogen.



Trage crema de pe foc si adauga untul pe care il incorporezi in crema.

Acum, pe un balcon, ca tot joaca iarna ultima repriza, sau in alt loc rece, lasi crema la racit. Mai amesteci in ea din cand in cand, ca iti va lua cam 2 ore pana se raceste perfect.



Bati frisca pana e teapana(frisca trebuie sa fie rece ca sa se bata bine) si o lasi si pe ea la rece.



Atunci cand este rece crema de lapte si oua se amesteca cu frisca. Se pune intre cele 2 foi pe care le lasi peste noapte in frigider sau la rece.

Iti trebuie o tava cu peretii inalti, cam de dimensiunile blaturilor de cremsnit, dar daca nu ai, construiesti pereti falsi din folie de aluminiu.





Tips

Asta e varianta mai “pufoasa” a cremsnitului, pentru ca daca ati vrea o varianta “grea” procedati exact la fel pana la etapa cu untul, pe care nu il mai puneti. Dupa ce se raceste bine de tot crema de oua si lapte se ameseca cu 250g de unt 82% grasime frecat spuma.

16 februarie 2011

Jardiniera de la fereastra bucatariei 3

                         Busuioc


Busuiocul italian este o planta care creste fara mari fasoane, sadit direct in jardiniera pe la sfarsitul lui februarie, udat regulat si scos afara cand vremea se incalzeste, pe la sfarsitul lui martie-inceputul lui mai.


Busuiocul italian, adica cel cu o frunza mai mare, nu ca cel folosit la noi in biserica, este subtil aromat si se foloseste cu mare succes in combinatiile cu rosiile in sosuri sau in salate.

Este foarte decorativ si daca nu rupi firul, ci culegi doar frunzele, ai busuioc tot anul.

Eu am pantat 3 feluri de busuioc: busuioc genovez, busuioc napoletan si un busuic rosu, denumit red opal.



Semintele le-am luat din diverse supermarketuri, dar cele de origine italiana am constatat ca au fost de foarte buna calitate. Busuiocul rosu-pe asta l-am gasit in bricostore- nu este atat de aromat, dar este foarte decorativ, asa ca nu ezitati sa il plantati.



Ce mi s-a parut foarte amuzant a fost ca atunci cand ieseau din seminte, plantutele mici de busuioc aratau e parca erau plante exraterestre! Foarte amuzante aceste plantute!



Toate felurile de busuioc pot insoti sosuri pentru paste, supe de rosii, carne sau salatele.

Ceea ce imi place la busuioc este ca este si foarte decorativ, mai ales la fereastra bucatariei.

Salvia
Cimbrisor sau cimbru salbatic
Lamaita-sau melissa officinalis

11 februarie 2011

Pasta al forno

Daca iti plac pastele vei gasi acest fel de mancare absolut irezistibil! Este denumit “piatto unico” la italieni doarece este deosebit de satios asa ca nu te mai deranjezi cu supa sau alt fel de mancare pentru ca aceste paste la cuptor vor fi mai mult decat satioase.

Este un fel de mancare pe care il poti incerca, mai ales daca pana acum nu ai facut lasagna, pentru ca seamana intr-o mare masura si poate fi un bun “antrenament”.

Este foarte potrivita pentru o masa plina de oameni, pentru ca iti iese o cantitate suficienta pentru o mica armata!



Dificultate-medie
Timp-4-5ore
Cost-mediu



Ingrediente

  • Sos Ragu
  • 800g carne tocata, amestec de vita si porc
  • 1 ceapa
  • 1 morcov dat pe razatoare
  • 3catei de usturoi, feliute
  • 1200g de suc de rosii, sau rosii cubulete la cutie, dar nu pasta de tomate
  • 50ml vin sec
  • 2-3 foi de dafin
  • 2-3 fire de cimbru
  • Piper proaspat macinat

  • Sos Bechamel
  • 100g unt
  • 100g faina
  • Un praf de nucsoara
  • 1000ml de lapte dulce

  • 800g paste scurte fierte al dente
  • 200g de parmesan sau alta branza sarata





Mod de preparare


Sosul Ragu
Incepi cu sosul Ragu, carui preparare dureaza cel mai mult. Acest sos se face in decursul a mai multe ore, min 3, dar eu il las cam 4 ore. Este foarte important sa ai o cratita cu un fund mai gros si un foc foarte mic, pentru ca cu cat fierbe mai mult acest sos, cu atat va fi mai bogat in arome.



Se toaca ceapa, usturoiul si se da prin razatoarea mare morcovul. Se calesc acestea impreuna cu 6-7 linguri de ulei de masline, impreuna cu dafinul si cimbrul. Se adauga carnea si se rumenesc toate impreuna. Se stinge cu vin si atunci cand el se evapora adauga sosul de rosii. Daca folosesti rosii cuburi din conserva trebuie sa adaugi apa sau supa de legume, cam 700ml.

Nu te speria daca in loc de sos ti se pare ca ai o ciorba! Dupa 3-4 ore la foc mic, fara capac, cu geamul deschis ca sa nu inebunesti de mirosul care devine din ce in ce mai apetisant, va deveni un sos dens si incredibil de gustos.

La un foc mic, nu se intampla nimic rau, dar aminteste-ti totusi sa mai amesteci in el din jumatate in jumatate de ora. Vei vedea ca este ca la zacusca: desi toate ingredientele sunt fierte, cu cat sta mai mult pe foc cu atat este mai buna. Dupa cea de a doua ora deja incepe sa se lege si uleiul sa iasa la suprafata. Poti gust din sos cu ajutorul unui dumicat de paine inmuiat in sos .........si ai grija sa te opresti la timp, ca tot gustand ar exista pericolul sa mananci tot sosul in ritmul asta.

Nu adauga sare, decat un praf, pentru ca acest sos se va condensa si exista posibilitatea sa il faci prea sarat, asa ca nu pune sare in el.



Sosul bechamel

Topesti intr-o cratita untul, o tragi de pe foc si adaugi faina si laptele, alternativ, amestecand cu un tel pana devine omogena. O pui pe foc, adaugi un praf de nuscoara si amesteci mereu, ca la ciulama, pana devine de consistenta smantanii. Nu dureaza mult, cam 10-15 min. Il lasi deoparte pentru ca iti va trebui sa acoperi cu acest sos pastele inainte de cuptor.




Atunci cand sosul Ragu este aproape facut, pune apa la fiert pentru paste. Cand fierbe adauga sarea si pastele pe care le fierbi al dente. Le scurgi bine de apa in care au fiert si le pui peste sosul Ragu si le amesteci.



Asamblarea



Pui jumatate din pastele amestecate cu sosul Ragu intr-o tava mare. Presari parmesanul sau branza ta sarata si adaugi si restul pastelor.



Le acoperi cu sosul Bechamel pe care il distribui pe toata suprafata pastelor din tava, presari mozzarella sau casacaval peste si dai la cuptor pentru 30-45 de min, pana se rumenesc la suprafata.





Nu este necesar sa ungi tava cu ulei pentru ca Ragu-ul are suficient ulei ca sa nu se lipeasca pastele.







Tips

Pasta al forno este absolut delicioasa cu un vin bun! Daca ai un carnat de casa bun, il poti pune de la bun inceput in sosul Ragu, dar nu le combina cu chestii de astea din comert, ca e pacat.



09 februarie 2011

Paste cu gorgonzola

Imi plac pastele in general, dar cand sunt in combinatie cu branza si smantana mi se par absolut minunate! Pastele se fac in 15 minute si dupa ce le mananci ti se pare ca tocmai ti-ai facut un cadou. Pastele cu gorgonzola mi se par a fi solutia perfecta pentru o cina rapida si gustoasa.


Dificultate-foarte simplu
Timp-15min
Cost-mediu



Ingrediente

Pt 2 portii

  • 200ml smantana dulce 30%
  • 100g branza gorgonzola
  • Sare de mare
  • 300g paste scurte



Mod de preparare


Puneti o oala cu apa la fiert in care atunci cand incepe sa fiarba adaugati sarea si pastele pe care le fierbeti al dente.

Intr-o cratita puneti smantana si gorgonzola taiata feliute mici si o puneti pe foc mediu, dureaza 3-4min. Amestecati pana se dizolva gorgonzola in smantana si trageti de pe foc.

Adaugati pastele scurse si 1-2 linguri din apa in care au fiert pastele si mai puneti pe foc inca un minut, amestecand cu o lingura.



Dati la masa fierbinti cu un praf de piper proaspat macinat.





Tips

Adevaratul secret al pastelor cu sos de branza este sa le manaci in timp util: foarte fierbinti sosul este inca foarte fluid, foarte reci sosul este deja solidificat. Cand sunt caldute sunt perfecte pentru ca sosul este semisolid si adera perfect la pastele tale.

07 februarie 2011

Focaccia cu ceapa rosie

Am facut iar focaccia! Am luat o telemea de oaie de la piata si ma gandeam ca ar fi buna cu paine si ceapa, si atunci mi-a picat fisa: focaccia cu ceapa rosie din care fac un antipasti impreuna cu branza mea sarata!

Am gustat din focaccia, cand era abia scoasa din cuptor si am luat o gura de vin rece si m-am simtit ca la impartasanie. Cat de puternica, profunda si complexa este simbolistica painii si a vinului, parca le intelegi pe de-a’ntregul in acea secunda in care gusti painea aburinda din cuptor si iei o gura de vin rece!



Dificultate-simplu
Timp-10min plus timp de crescut si cuptor 2-3 ore
Cost- ieftin



Ingrediente

  • 650 g faina
  • 2 pliculete drojdie uscata sau un cub de 50g de drojdie proaspata
  • 3 linguri zahar
  • 1 lingurita sare de mare grunjoasa
  • 200ml apa
  • 50ml ulei de masline extravirgin
  • 100ml vin alb sec
  • 1 ou
  • 5-6 cepe rosii medii
  • Putin cimbru
  • ½ lingurita de oregano uscat
  • 2-3 linguri de masline extravirgin pentru stropit focaccia inainte de a o baga la cuptor




Mod de preparare



Intr-un castron se pune drojdia, sarea, zaharul si apa. Se amesteca bine pana se dizolva drojdia. Se adauga uleiul, vinul, oul si faina astfel incat sa se obtina un aluat. Se lasa sa creasca, la caldura, pentru macar 2 ore, pana isi dubleaza volumul. Cel mai bine puneti castronul cu aluatul pe un calorifer.



Se pudreaza masa, blatul de bucatarie cu putina faina, se rastoarna aluatul si se intinde o foaie de 1-1,5 cm grosime. Se aseaza in tava in care ai pus hartie de copt, daca nu ai hartie de cot presari tava cu malai.




Impingi cu degetele aluatul pentru a realiza mici adancituri in aluat, presari oregano si dai un fir de ulei de masline.



Tai ceapa solzi si o tragi putin la tigaie pana se inmoaie. Adauga si un pic de cimbru peste ceapa. O lasi sa se raceasca si apoi o pui peste aluat.



Lasi aluatul in tava sa mai creasca o data pana isi dubleaza volumul.



Dai tava la cuptor pentru 30-40min, verifici sa vezi daca s-a facut si o lasi sa se raceasca. O pastrezi in punga in frigider si o pui putin la microunde inainte de a o manca.





Tips

Este o varianta de paine aromata. Ceapa rosie ii da aspect frumos si mai ales dulceata. Merge perfect langa o branza sarata si un pahar de vin. Poate fi un antipasti sau chiar un pranz

05 februarie 2011

Mancarea in Imperiul Roman III

In timpul imparatului Tiberiu (42 i.H-37d.H) incep sa fie cultivati in gradina castravetii si mai ales sparanghelul, considerat si atunci ca si azi, o delicatesa, care crestea in mod natural si spontan, iar despre versiunea “de cultura” Pliniu spunea ca puteau ajunge si la greutatea de jumatate de kg (Pliniu, XIX,19)

Evident ca majoritatea plantelor aromate utilizate in bucatarie erau folosite si ca plante medicinale, folosite ca si tincturi, ceaiuri, cataplasme, foarte multe din plantele folosite ca mirodenii avand de altfel actiune asupra sistemului digestiv.



Evident, ca odata cu dezvolarea agriculturii a existat un real interes pentru obtinerea unor diferite specii de legume iar Pliniu descrie aparitia in gradinile zarzavagiilor a unor castraveti in forma de gutui, rotunzi, care se desprind de pe vrej odata ajunsi la maturitate ( Pliniu, XIX,23)





Fructele erau consumate proaspete, fiind o sursa de gust si “dulce” dar foarte des, erau consumate uscate, iar Cato (234i.H-149i.H, asta asa, ca si reper de timp), scrie despre pere uscate, scoruse, smochine, stafide, mere, in De Agri Cultura. Tot acolo gasim masa simpla a lucratorilor de la mosia sa: o bucata de branza, un pumn de masline negre si putina paine, vin si ulei; asa ca putem spune ca paturile sarace ale populatiei mancau frugal, exact cum ii placea lui Cato. Despre producerea de padure nuci, alune , migdale, seminte de pin, mere, pere, gutui si smochine, aceasta era privilegiata pentru ca ele se puteau conserva foarte bine prin uscare, fiind usor de transportat, de depozitat si de consumat.



Smochinele erau folosite ca atare dar mai ales ca si condiment, pentru ca ele confereau gustul dulce felului de mancare in care erau amestecate. Foarte folosite erau si curmalele, mai ales ca se spunea ca ele ar fi fost hrana preferata de regele Persiei si ca proveneau din Babilon, spune Pliniu, fiind considerate adevarate fructe exotice, dar abundente in pietele din Pompei. Luati curmale fara samburi, umpleti-le cu nuci, seminte de pin si piper macinat. Sarati si adaugati miere (Apicio, VII,XIII,1)




Nu uitati, ca apetitul pentru gustul dulce este scris in genele noastre din considerente biologice. Practic organismul nostru transfoma orice hrana in glucoza, aceasta fiind combustibilul . Corpul uman este dotat sa supravietuiasca, conditionat deci fiziologic sa detecteze cu mare usurinta gustul dulce iar pentru asta, papilele gustative pentru dulce sunt asezate chiar pe varful limbii .Cu totii stim ca in situatii de stres, de efort sau boala vom simti mai acut “pofta de ceva dulce”! Fructele si miere asigurau satisfacerea aceste nevoi si va dati seama cat de pretuit putea fi un desert, mai ales ceva aluat de patiserie insiropat cu miere. O reteta simpla de desert, luata de la Apicius suna cam asa: inmuiati paine veche in lapte,prajiti-o in ulei si dati-o cu miere. (Apicius VII,XIII,3) sau fierbeti faina in lapte pana devine foarte consistenta. Cand se raceste taiati-o in bucati, prajiti-o si dati-o cu miere si piper.(Apicius, VII,XIII,6)




Odata cu ocuparea Greciei, romanii au preluat gustul pentru paine al grecilor( mari maestri) si si-au pierdut din apetitul pentru acea fiertura de grau (polta sau puls). Painea a fost adusa la Roma de vestitii bucatari siracuzi, veniti impreuna cu cuptoarele lor. Evident, Cato, un traditionalist, va critica “pierderea vechilor obiceiuri”, dar painea va deveni un succes in Imperiul Roman. In Pompei se gasesc brutarii numeroase, ca si la Roma, care vindeau diferite tipuri de paine si produse de patiserie. Ce sa mai zic de arhicunoscuta expresie “paine si circ”-panem et circenses-cele doua modalitati folosite de conducatori pentru a intra in gratiile poporului. Victoriile obtinute in diversele parti ale imperiului erau foarte importante, de sigur, dar si mai important era sarbatorirea lor acasa, pentru ca numai in acest fel ele deveneau cunoscute populatiei. Spre exemplu, Traian, dupa victoria asupra Daciei, inalta Columna lui Traian cu scopul de a face cunoscuta povestea cuceririi Daciei si organizeaza jocuri in Coloseum pentru patru luni. Prestigiul si popularitatea se castiga prin oferirea de spectacole in Coloseum si paine impartita gratis spectatorilor.


Brutarie Pompei-fresca


Nu toate bucatariile aveau cuptoare potrivite pentru paine asa ca brutariile erau pline de clienti care cumparau paine “de-a gata” sau veneau cu painea framantata de acasa pe care brutarul doar o cocea, contra cost, evident.



Ruinele unui magazin-Pompei

Iar despre fast-food, oh, da, tot ei pot fi invinuiti si pentru asta, pentru ca odata cu aparitia painii au aparut si magazine (tabernae) si tarabe artizanale (officinae)—nu gasiti ca este interesanta provenienta denumirilor-- care vindeau mancare numai buna de pus intr-o paine taiata in 2 si mancata la pachet.


Moara si cuptoare-Pompei


Pestele era, ca si astazi, foarte apreciat in bucatarie, pestele de toate felurile, scoici, homari, moluste erau consumate de toate categoriile de populatie. Evident ca erau feluri de peste pentru saraci ca sardinele, tonul, pestele spada, dorade, calcani si feluri pentru bogati tiparii.

Tiparii erau foarte populari printre paturile instarite ale populatiei, ei fiind chiar crescuti in piscine si consumati foarte proaspeti. De multe ori, un cetatean instarit putea aduce tiparii in bazine mari iar oaspetii isi alegeau tiparul pe care urmau sa il consume dupa cum inotau, cam ca in supermarket, astazi, pestii aia inghesuiti in bazinele acelea urate.

Tiparii erau crescuti in piscine, mai mari sau mai mici, adevarate crescatorii, pentru ca tiparii erau considerati mai ales o emblema a apartenentei clasei privilegiate, decat o mancare. Erau ingrozitor de scumpi, dar oamenii importanti ii doreau pe mesele lor, pentru ca asta insemna o reafirmare a statului social.

Pestele, desi consumat de toate clasele sociale, era foarte diferit in modul lui de preparare. Modalitati simple si mirodenii constand in sare si ierburi aromatice pentru cei neinstariti si sosuri complicate, garum, piper si alte mirodenii exotice pentru bucatariile celor instariti.

Peste fiert: fierbe pestele cu seminte de coriandru si marar. Condimentati cu otet.( Apicio, X, I, 3)



Garumul- despre acest sos, folosit ca si condiment sunt nenumarate povesti. In primul rand este mentionata folosirea sa in mai toate mancarurile( asa cum folosim noi knorr sau maggi) pentru ca oferea un plus de gust. Problema la acest sos, este modaliatatea usor gretoasa de producere a lui: era obtinut din intestine de peste lasate cu sare la macerat. Cercetatorii spun ca se producea o deteriorare enzimatica, oricum, rezultatul era un sos, descris ca fiind auriu, sarat, cu o usoara aroma de nuca. Se vorbeste ca erau diverse calitati de garum, de la cel mai bun, folosit de clasele superioare, pana la cea mai slaba calitate folosita de sclavi. Cert este ca era folosit la scara larga, ca si adaos de gust, in toata bucataria imperiului dar si ca adaos de sare. Acum, cum schimba el gustul unei mancari....nu stiu, ca doar nu am trait pe atunci ca sa va povestesc din ce imi aduc aminte, asa ca doar pot sa fac paralele, si singurele care imi vin la indemana sunt prafurile alea galbene pe care noi le punem in toate mancarurile, de la supe pana la felul doi si cu greu ne abtinem sa le punem si in desert, asa ca pot intelege o obsesie nationala in ceea ce priveste un anume condiment fara de care nu poti face mancarea-mancare. Ca si gust, sosul de peste cu soia....nu stiu si nici nu ma risc sa fac il fac, asa “pe experiment”.



Vinul-- romanii au preluat cultivarea vitei de vie de la greci, au perfectionat-o si au generalizat cultivarea ei pe tot teritoriul Imperiului.

Era folosit ca si condiment, la pastrarea sau gatirea mancarurilor, dar si in medicina, pentru ca erau vinuri cu plante medicinale-aromatice, obtinute prin macerarea plantelor in vin, ca de exemplu vinul de rozmarin descris de Columella( 4-70d.H., a scris De Re Rustica care descrie mai degraba obiceiuri alimentare pentru clasele medii ale populatiei, spre deosebire de Apicius a carui colectie este si mai tarzie ca a lui Columella dar se refera si la paturi mai instarite ale populatiei)

Ca bauturi am avea de ales intre un vin cu gust de Marsala sau un vin rasinos, asemanator Retzinei de azi, amestecate cu apa.

In amestecarea cu apa, vinului i se adaugau diferite cantitati de miere, iar in Geoponica, o lucrare din perioada tarzie a imperiului, se folosea o parte miere la 4 parti vin alb sec.

Oricum, vinul, de diverse calitati era folosit de toate categoriile populatiei, ca si astazi. Il beau indoit cu apa, ceea ce ii face pe cei ce scriu astazi sa strambe din nas, dar sa recunoastem, ca si la noi, vara, se sprituieste vinul, de oricare ar fi el, si daca pentru un vestic apa in vin este aproape un pacat de moarte, la noi este o obisnuita si nu mi se pare ceva de neconceput.



Mierea era apeciata si foarte cautata, fiind folosita la sosuri, la dulciuri, desi exista si zaharul, dar era exclusiv folosit in medicina.Mierea era folosita pentru a indulci si insiropa aluaturi pentru cinele foarte simandicoase, pentru ca la un banchet obisnuit, desertul era mai simplu: nuci, fructe, alune.

Zaharul era considerat un medicament exotic, adus din lumea araba sau India, produs din trestie, asa cum Pliniu il descria: o miere care se aduna de la trestii, alb ca un cauciuc, fragil cand este spart intre dinti, de dimensiunile unei nuci de padure, si era folosit ca si principiu activ al unui preparat “farmaceutic” si nu ca un ameliorator de gust.



“Bucatele sunt condimentate si ingreunate cu sosuri complicate. Carnea inainte de a fi fripta sau coapta era fiarta, asa ca era golita de sange si este servita cu zahar” scrie in Istoria vietii private, dar aici as nuanta usor lucrurile. Este adevarat ca la un moment dat, adica pe timpul lui Nero (37-68d.H) un bucatar era bun daca reusea sa confere alt gust unei carni decat cea initiala, iar expresia “nici nu stii ce mananci” era unul din cele mai mari complimente facute unui bucatar, dar sa facem diferenta intre un banchet sau o mancare din casa unui demnitar si cea din casa unui om simplu care nu si-ar fi permis un bucatar in primul rand.



Am tot vorbit de Apicius si vreau sa va si explic de ce. El a lasat o colectie de retete, asa ca Sanda Marin, peste 400, provenind dintr-o mare varietate de surse, multe din ele apartinand bucatariilor rafinate. Colectia este scrisa in latina vulgara de la sfarsitul imperiului, iar indiciile dateaza elaborarea sa prin sec al IV-lea sau al V-lea. Partea amuzanta dar si enervanta este ca el doar precizeaza ingredientele, fara a mai mentiona ordinea in care se pun si cantitatile, asa ca....totul tine de bucatar si de experienta.

Si ca sa mai dau un exemplu: chiftele invelite in prapure (epiplon in original)-carnea tocata se amesteca cu miez de paine inmuiat in vin. Se adauga piper si garum, daca vreti adaugati coacaze negre, dar fara samburi. Formati chiftele mici in care puneti seminte de pin si piper. Se invelesc in prapure si se coc in vin dulce. Cum vi se pare?



Romanii ne-au lasat o mostenire pe care o putem gasi la toate nivelele, din bucatarie pana la limba pe care o vorbim cu totii. Va las pe voi sa trageti concluziile cu privire la ce am mostenit, ce am transformat si cum si cat de diferiti suntem noi oamenii moderni de cei care traiau acum 2000 si mai bine de ani.

Mancarea in Imperiul Roman I
Mancarea in Imperiul Roman II

04 februarie 2011

Tiramisu cu crema de limoncello

Sa mai spun inca o data ca tiramisu este prajitura mea favorita? Este tot ce iti doresti de la o prajiura: cremoasa, subtila si atat de buna! Branza mascarpone este secretul acestei prajituri, pe care te sfatuiesc sa nu o gusti daca vrei sa nu o mananci pe toata inainte de a face tiramisu. Imi place varianta clasica a tiramisu-lui, dar si cea cu limoncello, pentru ca are o savoare aparte de vara si de soare.



Dificultate-simplu
Timp-20min, plus “timp de odihna la frigider” -8ore
Cost-ridicat




Ingrediente

  • 80ml limoncello
  • 500g mascarpone, adica 2 cutii, italiana, nu romaneasca
  • 300g de piscoturi Savoiardi, adica 3 siruri de piscoturi
  • 150ml lapte dulce uht
  • 250g zahar
  • Coaja rasa de la o lamaie(dupa ce o speli bine de tot cu detergent de vase)
  • 4 galbenuse de ou, din cele mai proaspete oua pe care le puteti gasi



Mod de preparare

Crema de mascarpone si limoncello

Se separa cele 4 galbenuse si se bat bine de tot cu zaharul pus treptat. Rezulta o crema teapana, de culoare galben deschis. Crema trebuie amestecata cu un mixer pana zaharul se dizolva in galbenuse, asa ca mixezi galbenusele si zaharul pret de 4-5 minute bune. Adaugi crema de branza mascarpone si amesteci iar cu mixerul pana se omogenizeaza. Adaugi 40ml limoncello si amesteci din nou. O dai la frigider pana faci blatul de piscoturi Savoiardi.



Blatul de piscoturi Savoiardi


Piscoturile Savoiardi au textura speciala care le face asemanatoare unui burete: ele se imbiba foarte repede, asa ca trecerea lor prin baia de lapte si limoncello trebuie sa fie rapida si doar pe o singura parte.




Intr-o farfurie adanca se pune laptele uht si 40ml de limoncello. Prin aceasta baie se trec picoturile, unul cate unul, pe o singura parte, dupa care se aseaza astfel incat sa formeze blatul pentru tiramisu cu limoncello. Ai grija sa nu tii mai mult de 1-2 sec piscotul in laptele cu limoncello! Asezi piscoturile cu partea neinmuiata in lapte si limoncello in sus, ca sa poata absorbi excesul de lichid din crema cu mascarpone si limoncello, astfel incat, tiramisul tau sa stea “teapan” , nu sa se pravaleasca sub forma de gramada neorganizata pe farfuria ta.



Asamblarea

Dupa ce ai tapetat fundul tavii cu piscoturile Savoiardi umezite doar pe o parte, scoti crema din frigider si intinzi aproximativ 60% din ea peste primul start de piscoturi. Adaugi al doilea strat de piscoturi, pe care le-ai insiropat exact la fel ca si pe primul, dupa care intinzi restul cremei.



Decorezi cu coaja rasa de lamaie si dai la frigider macar pentru 8 ore.



Tips

Este un tiramisu delicat care merge foarte bine la o ceasca de cafea sau mai bine un ceai verde neindulcit. Nu adauga nici albusurile si nici frisca in tiramisu, pentru ca rezultatul nu va mai fi la fel de delicios!