Cozonacul de Craciun

M-am apucat sa fac cozonac. Nu am mai facut niciodata, pentru ca mamaie il face de cand ma stiu, si cand face, face ca sa dea la toti! Si face mamaie niste cozonaci ca niste copilasi! Se scoala cu noaptea’n cap, adica pe la 3-4, si pune cozonacul la crescut,

ca dupa aia sa il bata, de multe ori, si credeti-ma ca il batea de ii mergeau fulgii, sau in fine, de sareau stafidele din el! Si dupa asta, facea amestecul acela superb, din nuca si cacao, cu “miroase” cum zice ea, adica cu tot felul de arome, coji de lamaie si de portocala, umplutura aia care este miezul cozonacului! Fara umplutura, cozonacul este doar un fanfaron, numai paine, 3 stafide si o urma de rahat! Umplutura de nuca, lapte, cacao si arome este inima si puterea cozonacului. Umplutura asta trebuie sa fie neagra ca pacatul, plina ochi de cacao neagra si nuca crocanta si dulce, ca sa te faca sa aduni fiecare firimitura din farfurie, ca te simti ca in rai cand il mananci!

Pazea mamaie cozonacul mai ceva ca un cerber! Daca ma uitam la el nu era bine, ca il deocheam, daca trageam cu ochiul in cuptor sa il vad cum creste mare, era de rau “nu te mai mira ca da inapoi”! Dupa aia, nu fura din coca de cozonac ca “ti se lipeste de mate” iar umplutura cu nuca facea si ea ceva ingrozitor daca gustai din ea! Noroc ca ma punea sa mai tin de lighean cand “batea” cozonacul si in pauzele de respiro, mancam linistita din coca cruda. Iar cand scotea cozonacul din cuptor era chinu’ naibii, ca mirosea in casa de iti venea sa inebunesti de atata miros si atata asteptare si cand credeam si eu ca gata.....mananc....era alta poveste, trebuia sa se raceasca, ca doar nu il taia cald “ca sa nu se-ncruzeasca” , si asa ajungeam eu sa fur cate un colt de cozonac si sa spun ca s-a desprins asa rupt, de hartia ce tapeta tava. Coltul ala de cozonac era singurul care il mancam intreg, ca dupa primul colt, mancam din felia de cozonac doar umplutura cu nuca si marginea de sus!

Am facut si eu cozonac, dar nu l-am framantat, nu l-am batut, acum nu stiu daca de lene sau din lipsa de indemanare, dar l-am lasat doar sa creasca, de cateva ori si a iesit asa de pufos si bun......

Dificultate-medie

Timp-efectiv de lucru20min, dar timpul de crescut este lung
Cost- mediu

Ingrediente

Coca

• 1 cub drojdie proaspata
• 150g zahar
• 100ml lapte
• 1 pliculet de vanilie de burbon
• Coaja rasa de la o portocala
• 600g faina tre zerouri, sau trei nule ,000
• 150g unt moale
• 3oua

Umplutura

• 1lingura jumatate de cacao neagra, De Zaan
• 150g nuci, tocate maricel
• 2-3 linguri de zahar
• Coaja rasa de la o portocala
• lapte cam 30-50ml

Mod de preparare

Acum e acum. Incepe simplu:jumatate de cubulet de drojdie de bere proaspata, 2 linguri de zahar si lapte caldut, nu fierbinte, cam 100 de ml. Amestecati bine, adaugati coaja de portocala si adaugati faina pana se face un aluat, elastic, dar nu tare. Este cat o minge mica, pe care o puteti tine in causul mainii. Trebuie lasata sa creasca, la loc cald, pe calorifer, normal, si il lasi pana isi dubleaza volumul. Asta poate dura 2-3 ore, asa ca faceti altceva intre timp, dar lasati-l sa creasca, pentru ca asta este unul din marile secrete ale cozonacului. Cozonacul facut de mine este unul care nu se bate, seamana mai degraba cu cozonacul italian, panettone, care este lasat sa creasca in mai multe etape. Ce imi place la panettone este aroma sa subtila si plina de soare, ca si textura sa aerata. Am infratit cozonacul lui mamaie cu cel italian, pentru ca nu puteam sa renunt la umplutura aia buna cu nuci si cacao!

 

Dupa ce si-a dublat volumul, se ia din nou si se amesteca cu 3 oua, drojdia de bere, restul de zahar, untul moale si restul de faina si se framanta pana se omogenizeaza aluatul.

Se lasa din nou la locul lui pe calorifer, sa creasca iar, pana isi dubleaza volumul. Asta mai dureaza iar 2-3 ore.

Dupa ce si-a dublat volumul nu mai aveti prea mult.

Intr-un castron preparati umplutura: cacaoa, zaharul, nuca se amesteca cu cate putin lapte pana devine ceva negru ca si pacura dar bun la gust de iti vine sa o mananci lingurita cu lingurita si sa nu o mai pui in cozonac! Evident ca daca vrei sa pui stafide, rahat si mac, esti liber sa adaugi ce vrei tu, tie sa iti placa la gust!

Atunci cand a crescut din nou cozonacul tau, il dai iar jos din castron si il intinzi cearceaf, pui umplutura pe el si il rulezi, il pui cu grija intr-o tava tapeta cu hartie de copt—astfel incat sa fie multa hartie in afara tavii—si usurel cu cozonacelul, manuiti-l cu grija, nu il bruscati!

Il lasati din nou la crescut, in tava de cozonac, pana isi dubleaza volumul. Dar trebuie ori sa fiti foarte ocupate, ori sa aveti multa rabdare, ca ii trebuie ceva ore sa creasca. De fapt, asta e secretul cozonacului, sa creasca de mai multe ori, pana isi dubleaza volumul. La cozonaci, ca si la copii: mai bine ii directionezi si supraveghezi cresterea decat sa-i bati pana te saturi si tu si ei.
Cozonacul meu nu se framanta si nu se bate, se lasa doar sa creasca, in ritmul lui, pana devine grasut si atunci il bagi la cuptor la foc mediu, ca sa nu il agresezi si sa il usuci, pana se rumeneste si iti umple casa de miros.

Il scoti cu grija din tava si il lasi sa se odihneasca, sau nu, pentru ca acum e timpul tau sa te odihnesti, asa ca rupi cu blandete din cozonac si il mananci asa, cald-aburind, cu lapte si te simti din nou copil!