Despre mancare la romani

Incercand sa ma lamuresc de ce atat de mare apetitul omanilor pentru mancare, pentru produse alimentare in general, de ce obisnuim sa umplem mesele cu ocazia “sfintelor sarbatori”, de ce suntem in stare sa mancam mezeluri la antreu, carnati, friptura la felul principal si piftie dupa sarmale, am incercat sa ma intorc un pic in istorie, sa vad care este modul de alimentatie a romanilor in general.

Poate ca tot comportamentul nostru de astazi este doar un simplu act de refulare. Poate ca ne este greu sa facem diferenta intre calitatea mancarii deoarece am fost conditionati de secole de lipsuri. Poate ca gustul nostru nu s-a format, neavand timp sa faca diferentieri de subtilitati, intrucat hrana a fost greu de obtinut, asa cum voi incerca sa explic in ceea ce urmeaza.

Stiu ca atunci cand ne gandim la alimentatia traditionala romaneasca ne vine in minte mamaliga, dar acest aliment atat de folosit astazi, a intrat relativ recent in alimentatia romanilor, pentru ca porumbul este originar din America asa ca, impreuna cu fasolea, rosiile si cartofii intra in domeniul mancarurilor traditionale pe la 1700. Va inchipuiti cat de pline de inteligenta erau romancele? Intr-o epoca in care majoritatea nu stia sa scrie sau sa citeasca ele inventau moduri de a integra produse noi, ca malaiul de exemplu, in alimentatia familiei. As aduce aici vorba de mamaliga, atat de simpla si atat de folosita in cadrul bucatariei traditionale romanesti! Cand venea vorba de nepriceperea unei tinere fete in ale bucatariei se spunea “ca nici mamaliga nu stie sa faca” ceea ce exprima clar ca “a face mamaliga”era baza in bucatarie.

Desi la prima vedere bucataria traditionala este una a abundentei, la o privire mai atenta vedem ca lucrurile nu stau de loc asa:

Intr-o mare parte din existenta romanilor, padurea a constituit refugiul din calea invadatorilor. Acest fapt, atestat documentar si prezent in toate cantecele populare “codrul frate cu romanul” insemna o saracie a alimentatiei, deoarece padurea nu era tocmai darnica in roade. Ceva fructe, ciuperci, ierburi, ceva radacini, vanat, pescuit nu ofereau o abundenta de alimente, mai ales in sezoanele reci, toamna tarziu, iarna si primavara devreme se includ, de nevoie, coaja de fag, ghinda, jirul.

Baza alimentatiei o constituiau plantele asadar–atat cele de traditie-cereale sau fructe de padure impreuna cu produsele de la animalele vii, oua, lapte, branzeturi si foarte rar carne.


Romanul manca foarte rar carne:o facea de sarbatori, cand taia pasari de curte , sau la nunti si botezuri, cand taia vitelul sau porcul din ograda. Altfel, daca exista, porcul era taiat de Craciun, cand frigul ii asigura conservarea mai mult timp; iar mielul se consuma in zilele de Pasti.

Carnea era completata ocazional din vanat sau pescuit.

Marea bogatie a omului, prima pe care el se straduia sa o salveze din calea navalitorilor. erau vitele:fiecare isi lua in bejenie o vaca, doua si minim cateva oi.

Era adanc asumat tiparul mental –desigur, argumentat de experienta-conform caruia animalul intai de toate era folositor viu, in sensul ca nu carnea animalului, in fond insuficienta si dificil de conservat, era sursa pentru salvarea de la inanitie, cat produsul acestuia, laptele, colectabil zilnic si care, prin prelucrare putea fi conservat.

Dintre cereale, in toata perioada in care vorbim acum, prima importanta in alimentatia romanului o detine de departe meiul. Desi in toate lucrarile stiintifice care ating problema
alimentatiei se afirma prioritatea meiului. Este impamantenita mentalitatea ca “Romania era granarul Europei”, lucru adevarat, dar intamplat pentru relativ scurt timp si la o data ulterioara, prin sec XVI cand se intampla o adevarata revolutie.

Cultivarea graului s-a facut izolat, cand timpurile erau propice, pentru ca timpul intre semanat si cules era indelungat.

Meiul, care avea un timp foarte scurt de maturare pentru ca se semana tarziu, prin mai si se putea culege deja la final de iunie, care crestea chiar in conditii de deal si padure era o adevarata binecuvantare.

Bucataria romaneasca era saraca si simpla, intrucat dupa nasterea sa ca popor, pe intreaga durata a evului mediu intunecat, a trait in mari lipsuri, astfel incat procurarea hranei zilnice insemna o problema.

Repercusiunea directa a fost ca romanul s-a invatat sa fie foarte putin pretentios atat referitor la calitatea cat si la cantitatea de hrana zilnica.

Atata timp cat omul manca zilnic “verdeturi”, adica ceea ce era la indemana in acel moment, care se fierbeau in multa apa, rezultand ciorbele, prezente si astazi in meniurile romanilor, cat timp branza cu ceapa constituia o masa, atunci premizele pentru o bucatarie elaborata si originala nu existau.

Alimentatia romanilor era constituita pe elemente “primare”, ceea ce ne arata mai degraba un tip frugal decat o bucurie a mesei. In aceasta privinta, a simplitatii mancarii ne asemanam foarte bine cu epoca Imperiului Roman de inceput, timp pe care Cato il considera ca a contribuit la maretia Romei si il considera o adevarata modalitate de calire a caracterelor.

Ganditi-va cum se mananca si astazi la tara: cu exceptia sarbatorilor mari si a duminicii nu mananca prea multa carne.

Postul, in cazul bucatariei romanesti a fost un ajutor in viata de familie, pentru ca reducea cantitatea si varietatea alimentelor consumate in perioade diferite, ajutand practic la economisirea lor.

De exemplu Postul mare este plasat inaintea Pastilor, deci primavara, intr-o perioada in care rezervele de hrana din timpul iernii erau pe sfarsite.

Biserica s-a ingrijit foarte atent de motivatia curenta a zilelor de post si de lungimea perioadelor respective, astfel incat in Europa, oficial, cam o treime din zilele anului erau de post, insa conform cercetarilor, putini erau cei care se supuneau cu strictete acestei abstinente.

La noi se pare ca lucrurile n-au stat la fel. Poate religiozitatea romaneasca de tip exterior era mai puternica, dar pe fondurilor lipsurilor foarte accentuate si a necesitatii de a consuma cat mai putin, probabil ca era mai simplu de a tine cu strictete zilele de post. De altfel s-a remarcat ca romanii au manifestat chiar tendinta de a mari numarul zilelor de post fata de cele solicitate de biserica, cum ar fi includerea zilei de luni in zilele de post, alaturi de cea de miercuri si vineri, astfel incat aproape jumatate din zilele anului devin astfel zile de post.

Ciorbele erau o alta modalitate de a transforma elemente simple in mancare care sa umple stomacul, foarte ieftina deoarece indiferent de anotimp, ceva loboda, spanac, macris, leurda, ceva verdeata, crestea in jurul caselor sau in imediata apropiere. Incercati sa faceti o paralela intre ce inseamna supa la popoarele cu o adevarata cultura culinara: la italieni si portughezi ciorbele sunt rare iar atunci cand ele exista, sunt foarte dense, cu foarte putina zeama si foarte multe ingrediente, cu o varietate de legume, carne si cereale intr-un singur castron, la francenzi sunt mai mult creme, abundand de cereale si legume, iar la noi sunt de cele mai multe ori clare, cu zeama multa, de multe ori fara carne. Supa de pui spre exemplu este de cele mai multe ori constituita doar din apa in care a fiert gaina sau puiul si ceva legume.

Lipsa originalitatii bucatariei romanesti este doar o consecinta a lipsei alimentelor si nu una a lipsei originalitatii. As putea spune ca poporul era prea preocupat sa supravietuiasca ca sa isi faca timp sa elaboreze mancaruri subtile si ingenioase. Poate ca aceasta sarcina de a face o bucatarie traditionala si actuala in acelasi timp, subtila si originala este poate sarcina generatiilor viitoare!

Bibliografie
Istoria mentalitatii romanesti- Cristian Tiberiu Popescu
Intre Orient si Occident- Neagu Djuvara

Multumiri din suflet prietenei mele, Ilinca Petre, fotograf profesionist, cea care mi-a pus la dispozitie aceste fotografii superbe. Ii puteti admira lucrarile :
http://ilynkfoto.wordpress.com/

Prajitura cu suc de rosii

Este o prajitura cu foi de culoare roz somon, datorita sucului de rosii, dulce acrisoara, pufoasa, perfecta pentru dimineti reci de aproape iarna. Crema este pe baza de gris cu lapte, aromele preferate, unt, iar unul din straturi poate fi umplut cu gemul, marmelada preferata! Eu am ales lamaia ca si aroma, respectiv coaja de lamaie pentru aromatizarea grisului si marmelada de lamaie pentru unul din straturi. Ce a iesit.....un deliciu. Singura problema este ca trebuie sa o lasi de pe o zi pe alta pana sa o poti taia.

Dificultate-medie

Timp-60 min
Cost-ieftin

Ingrediente

Foi

• -10 linguri suc de rosii( pot fi rosii cubulete in sos, pasate cu un blender)
• -10 linguri ulei
• -10 linguri zahar
• -1 lingurita amoniac pentru prajituri
• -faina cat cuprinde, cam 500g

Crema

• -200-250g gris
• -coaja de la 2 lamai
• -2 pliculete de zahar vanilat de burbon
• -250g unt 82% frecat
• -cateva linguri de zahar, dupa gust pentru gris
• -600-700ml lapte( daca esti in post, inlocuieste laptele cu lapte de cocos si untul cu margarina)
• -gem sau marmelada, de care vrei tu , eu am ales marmelada de lamai

Mod de preparare

Intr-un castron amesteci ingredientele pentru foi, adaugi faina cat cuprinde si framati cateva minute aluatul.

Imparti in 3 parti aluatul, faci foile pe care le coci in cuptor la foc potrivit, pe fundul tavii, tapetate cu hartie de copt.

Cam 10min stau in cuptor, nu mai mult, asa ca grija sa nu le arzi.


Crema

Se face un gris cu lapte, de o consistenta mai ferma decat un gris obisnuit, iar cand l-ai luat de pe foc adaugi vanilia si coaja rasa de lamaie. Il lasi sa se raceasca, min 30min, intr-o debara rece sau pe un balcon, ca acum e frig afara, iar cand este complet racit il amesteci cu untul pe care l-ai frecat in prealabil.

Asamblarea

Intr-o tava asezi o foaie, pui jumatate de crema, adaugi a doua foaie, pui jumatatea cealalta de crema, pui gemul sau marmelada deasupra, in strat foarte fin. Asezi urmatoarea foaie si presezi usor. Pui un servetel de bucatarie, eu am pus niste folie de aluminiu, peste care asezi un tocator ca sa fie ceva greu si lasi la rece pana a doua zi

Tai prajitura si o pudrezi cu zahar pudra.

Tips
Este o prajitura fina si usor de facut.
Poate fi facuta de post daca inlocuiesti laptele cu lapte de cocos sau soia si untul cu margarina.

Croissant cu unt

Pentru ca suntem in prag de ninsoare si de weekend m-am gandit ce dragut ar fi sa ne rasfatam cu niste croissant cu unt, sau margarina pentru cei care sunt in post, la micul dejun.

Este atat de uzuala alaturarea croissant-ului cafelei negre incat cine mai stie ca intre croissant si cafea este o istorie? Cu totii, datorita denumirii, spunem ca acest deliciu numit croissant este frantezesc,” oui oui, Ce sa, biensur!” dar nu este de loc asa.

Croissant-ul isi are originea in brutariile vieneze, ca apoi, sa cucereasca evident totul ca un adevarat invadator. De ce spun istorie si nu spun poveste? Pentru ca aparitia croissant-ului alaturi de cafea nu este o intamplare ci este istorie.
In plina dominatie otomana, in Europa, turcii asediaza Viena la 1683, dupa ce mai incercasera si in 1529 fara urmari, insa de acesta data, urmarile desi mici si aparent nesemnificative, vor ramane adanc in constiinta Europei.
In urma asediului Vienei, de la 1683 se naste dupa cele doua saptamani de asediu asupra cetatii, croissant-ul!

Dar sa o luam incetisor: primii care aud zgomote suspecte, ale unei armate care se apropie in noapte sunt brutarii vienei, care la ore tarzii din noapte sau dimineata foarte devreme, depinde cum privim lucrurile, faceau aluatul pentru paine si briose ca in fiecare zi din viata lor. Deoarece ei au fost cei care au dat alarma privint asediul turcilor, imparatul Poloniei Giovanni Sobieski, eliberatorul Vienei, acorda privilegiu brutarilor de a face un produs care sa celebreze victoria asupra otomanilor. Asa apare acest produs de brutarie-patiserie, in forma de semiluna.
Croisant inseamna in franceza crestere si se refera nu la faptul ca aluatul dospit a crescut, ci ca semiluna otomana, simbolul Imperiului Otoman, reprezentand luna in crestere, adica acea luna care aduna forte pentru a deveni completa. Acest deliciu de patiserie a ajuns pe mesele vienezilor, ca o dovada a victoriei asupra semilunei otomane, ca o ironie la adresa puternicilor vremii
Cum anume se alatura cafeaua?

Turcii foloseau deja cafeaua la acea data si ca orice bautor de cafea care se respecta au luat-o cu ei in deplasare. Chiar, incepeau bataliile dimineata dupa ce isi beau cafeaua, sau faptul ca nu le dadea cafea decat dupa batalie constituia succesul lor in lupta? Nu stiu, dar cert este faptul ca atunci cand s-au retras in graba in fata polonezilor, nu si-au mai impachetat cafeaua si au lasat sacii la locul de asediu. Polonezii, au crezut pentru prima data ca erau graunte pentru cai, deoarece cafeaua nu era prajita si au dat-o cailor care au devenit din cale afara de nervosi, motiv pentru care au inceput sa o arunce pur si simplu in Dunare. Un polonez, cunoscator al aceste licori magice, cafeaua, recunoscand boabele a cerut in schimb sa i se dea lui sacii cu cafea si a cerut si permisiunea de a deschide o cafenea in Viena. De aici..... cafea si croissant....o alaturare fireasca.

Dificultate-medie

Timp-efectiv de lucru15min, dar exista multe pauze de stat la frigider si de crescut
Cost-ieftin



Ingrediente

• -500g faina
• -275ml apa
• -25g unt
• -1/4lingurita sare grunjoasa
• -5 lingri de zahar
• -1 cub de drojdie proaspata de 25-30g
• -250g unt, impartit in 3

Mod de preparare

Intr-un castron se pune drojdia, sarea si zaharul si se lichefiaza drojdia prina amestecarea cu o furculita. Se adauga untul si apa si se amesteca bine. Se adauga faina si se framanta putin pana devine un aluat elastic.

1.Se lasa la odihnit in frigider pentru macar 2 ore. Sa fiu sincera nu inteleg de ce trebuie sa se odihneasca aluatul ca doar eu am facut toata munca, dar in fine....
2.Dupa ce s-a odihnit, si aluatul si tu, il intinzi foaie. Pe aceasta foaie intinzi 1/3 din pachetul de unt, cu ajutorul unui cutit, ca si cand ai face un sandvis urias.

3.Impachetezi aluatul astfel incat partea cu unt sa fie pe partea fara unt. Il impachetezi exact ca pe un prosop, il acoperi cu folie si il lasi 45 de min la frigider.

4.Scoti aluatul din frigider si il intinzi, asa impachetat cu facaletul pana il aduci la dimensiunile initiale si il dai iar cu unt. Impachetezi ca si mai inainte si il lasi la frigider pentru alte 45min

5. Repeti pentru ultima data operatiunea si il lasi iar in frigider pentru 45 min.
Intodeauna te folosesti de faina ca sa pudrezi blatul de lucru.
Scoti aluatul din frigider si il imparti in fasii de 3-4 cm pe care le intinzi cu ajutorul facaletului pana devin subtiri.

Tai in tiunghiuri si impachetezi ca la cornuletele cu gem, de la baza triunghiului spre varf. Eu aici le-am cam gresit pentru ca ar fi trebuit sa impachetez foarte strans, dar data viitoare stiu!

Le pui in tava pe hartie de copt si le lasi la crescut minim 2 ore, ca sa poata sa isi tripleze volumul

Inainte de a fi date la cuptor se ung cu galbenus de ou, dar pentru ca suntem in post le-am lasat asa, indecente.

Se dau la foc mic la cuptor, in cuptorul incins pentru 20min si se tin pana devin brun-aurii daca sunt date cu ou, aurii daca sunt fara ou.

Casa se umple de mirosul divin, asa ca pregatiti-va sa le mancati!

Tips
Este evident ca am terminat spre seara, asa ca in loc de cafea si croissant am avut vin rosu si croissant si au mers de minune. Mi-au ramas totusi si pentru a doua zi pt micul dejun pentru ca au iesit aproximativ 40 de croissante medii.

Despre a gati si alte lucruri fara legatura

De multe ori in utimul timp am fost intrebata “ce-ti veni cu blogul cu mancare”? .....si m-am intrebat chiar asa, ce-mi veni?


Nu sunt vre-o gospodina, nu sunt nevoita sa gatesc ca sa imi hranesc familia....gatesc pentru ca imi place. Gatesc pentru ca in bucatarie raman singura, dau drumul la muzica si ma deconectez de tot ceea ce a fost rau si urat in ziua respectiva.
Este mai mult o terapie decat o actiune cu un scop anume. Gatesc pentru a ma relaxa, gatesc pentru a ma juca, gatesc pentru ca vreau sa incerc o chestie pe care am gustat-o dar as fi vrut-o un pic altfel.


In bucatarie este foarte clar ca nu poti inventa ceva absolut nou, dar poti crea ceva din nimic iar asta, mi se pare ceva extraordinar! Te poti juca, oh Doamne cum te mai poti juca in bucatarie fara a atrage oprobiul public al celor din jurul tau! Daca ma duc in parc si ma dau in leagan, lucru absolut superb dealtfel, s-ar putea sa am parte de un rand de copii in pragul plansului pentru ca le-am ocupat locul si de privirile dezaprobatoare a mamelor in al doilea rand, pe cand daca incep sa ma joc in bucatarie.....eh, asta inseamna lauda familiei si a prietenilor si zambete din toata inima!

In bucatarie se vede cand sunt trista, bucuroasa sau indragostita! Acolo, imaginatia mea amesteca diversele ingrediente si de multe ori sunt ca un alchimist care transforma 2-3 lucruri care stau prin frigider in ceva fin si delicios! De multe ori m-am intrebat de ce mancarea este atat de particulara, de diferita de la persoana la persoana desi mai toti folosim aceleai ingrediente si aproximativ aceleasi retete si totusi...si totusi totul este atat de personal! De la simpla cafea facuta de persoane diferite intr-un birou si putem asocia in mod corect “creatorul cafelei” cu produsul sau.


Nu stiu de ce gatitul este privit ca o activitate plicticoasa sau grea. Poate fi dificil sa gatesti pentru o armata de oameni, iar bucataria traditional romaneasca este o bucatarie in care timpii de preparare sunt foarte mari, dar asta nu inseamna ca tu nu poti fi diferit, nu poti gasi “scurtaturi” delicioase si interesante! Nu este o corvoada! Sa iti hranesti familia este una din cele mai simple moduri de a le spune "te iubesc" si ale dovedi acest lucru in acelasi timp. Sa gatesti si sa reunesti in jurul mancarii pe cei dragi, sa poti rea o atmosfera calda....mi se pare un lucru pretios.


Ah, in Romania astazi nu este de bon ton sa gatesti: “daca vreau panna cotta ma duc draga la Trattoria, nu ma chinui eu sa o fac!” si ma gandeam cat de fitosi suntem! Important este “a parea” nu “a fi” in Romania. Este atat de frustrant. Ma gandeam de ce a face ceva cu mana ta este perceput ca si injositor dar daca e facut de mana altuia este fitza? Tin minte vremurile in care totul se facea in casa. Va amintiti ce mizerie de conserve se gaseau in comert? Poate asta sa fie explicatia? Poate doar acel mult, foarte mult timp in care La Alimentara unicele optiuni erau crevetii vietnamezi la cutie sau vinetele in bulion in borcane de 800g erau singurele lucruri pe care le puteai cumpara sa fie cauza aceste nevoi de a cumpara? Dar intreb: cat cumpar pentru mine, pentru bucuria mea si cat cumpar “ca pot” si “ca imi permit”?

Imi aduc aminte cum dupa revolutie, faceau furori sacosele pline de chestii dragute daca erau de plastic transparent si pline de chestii precum paine si alte lucruri neinteresante in sacosele mate, prin care nu se putea vedea.

Credeti ca aceasta criza in care ne zbatem, din ce in ce mai tare si realizam ca multe cai de iesire nu prea avem sa ne ajute, pe principiul sutului in fund, sa punem lucrurile si valorile intr-o ordine naturala si fireasca? Sper ca asa va fi, dar sincer sunt sceptica. Suntem atat de invatati sa “parem” incat s-ar putea sa fi uitat cum “sa fim”!


Si plecasem de la simpla bucatareala, nu? Sunt convinsa ca toti oamenii mananca, dar ma surprinde ca doar unii admit ca si gatesc. Eu denumesc asta “amanunt” definitoriu. Este o chestie de amanunt, de nesemnificativ, dar este atat de definitoriu pentru noi si pentru aceasta tara.

Citeam de curand intr-o Istorie a mentalitatii romanesti” a lui Cristian Tiberiu Popescu si spunea ca romanilor le este frica si groaza, datorita secolelor de context istoric obiectiv, de plecat, de calatorit, de indepartarea de locurile natale, dar vedem cu totii in ultimii 10 ani cum exodul romanilor s-a transformat din idee in necesitate. Sa fie de vina tara sau poporul? Sa ne fi schimbat noi atat de mult intr-un singur secol ca nu mai conteaza 2000 de ani de frici ancestrale?

Nu stiu. Stiu doar ca mie imi plac lucrurile simple, iar gatitul este unul dintre acestea.

Paste cu branza

Diferitele combinatii intre paste si branzeturi mi se par pur si simplu prea delicioase pentru a nu fi facute macar o data la 2 saptamani!

Pastele se fac rapid, in maxim 15min, asa ca de cate ori intrati pe usa hamesiti de la serviciu, pastele cu diverse chestii pe care le ai in frigider si ti se par a merge bine impreuna, sunt alegerea potrivita pentru o cina gatita rapid si savurata indelung!

Branza topita, ca si branza feta se pastreaza bine in frigider si se pot folosi la nevoie.

Dificultate-simplu
Timp-15min
Cost-ieftin


Ingrediente

Pentru 2 portii

• -300g pasta, scurte, pentru ca sosul este foarte consistent
• -60g branza topita, de care vrei tu, triunghiulete sau sub forma de paralelipiped
• -70g branza feta, zdrobita cu furculita
• -3 linguri de ulei de masline extra virgin
• -sare de mare grunjoasa
• -piper proaspat macinat

Mod de preparare

Pui o oala incapatoare cu apa la fiert. Atunci cand fierbe adaugi sarea de mare grunjoasa si pastele pe care le fierbi al dente.
Intr-o cratita incapatoare incalzesti uleiul de masline si apoi o tragi de pe foc, adaugi branza pe care o zdrobesti cu o furculita. Intre timp, pastele sunt aproape facute, asa ca adaugi 1-2 polonice de apa in care au fiert pastele peste branzeturile tale. Le fierbi 1-2 minute pana devin o crema. Adaugi pastele si mai fierbi totul 30 de secunde.

Tips
Pui pastele in farfurie, adaugi piper proaspat macinat si un fir de ulei extravirgin si le mananci fierbinti cu un pahar rece de vin alb sau roze

Limoncello

Limoncello este o bautura digestive, care trebuie servita foarte rece, de la congeltor intr-un paharel rece si el care se va aburi la temperature camerei.

Limoncello este o bautura originala din Italia, respectiv din sudul Italiei, din Campania. Aici, locuitorii ai Capri, cei ai orasului Sorrento si cei din Amalfi isi aroga descoperirea acestei licori care aduna in culoarea sa toata lumina si aroma sudului Italiei.

Limoncello este o bautura digestiva, care trebuie servita foarte rece, de la congeltor intr-un paharel rece si el care se va aburi la temperature camerei.

Limoncello este o bautura originala din Italia, respectiv din sudul Italiei, din Campania. Aici, locuitorii din Capri, cei din Sorrento si cei din Amalfi isi aroga descoperirea acestei licori care aduna in culoarea sa toata lumina si aroma sudului Italiei.


Exista adevarate polemici asupra paternitatii acestei licori inebunitor de aromate si tari in acelasi timp. Nu confundati limoncello cu un liquer usor pentru “dame” ca veti face o mare greseala! Are cva mai mult de 40 de grade, sta la congelator si nu ingheata si se bea inainte sau dupa felul principal fiind un tonic si un digestiv in acelasi timp. Este o potiune magica facuta din distilarea lenta a cojii de lamaie, de aceea rugoasa, galben aprinsa, caci lamaia de limoncello este lamaia de Capri sau de Sorrento si nu acea lamaie cu coaja neteda, de suc de lamaie. Aceasta coaja, macerata in total 80 de zile la loc intunecat si in alcool de 90 de grade, cedeaza toate uleiurile sale esentiale alcoolului, impreuna cu acea culoare galben-laptoasa! Culoarea sa galben-laptoasa se datoreaza exclusiv macerarii cojii de lamaie si amestecului cu apa si zahar!

Pentru ca limoncello este doar o alta varianta in care poti “gusta” Italia am ales sa fac aceasta reteta simpla dar care dureaza in total 80 de zile.

Pentru ca limoncello este doar cel facut din lamai provenite din Sorrento, nu ar trebui sa aibe coloranti sau amelioratori de culoare sau gust, iar eu citind etichete le-am gasit pe toate, m-a facut sa ma decid: fac limoncello!
Dificultate-simplu
Timp-15min plus 80 zile timp de macerat
Cost-scump

Ingrediente

• Coaja a 12 lamaii, curatata cu ajutorul curatatorului de legume, astfel incat sa ramana doar partea galbena a cojii si nu si cea alba
• 1 l alcool de 90%, de uz alimentar, pe care eu il l-am luat din carrefour, si era cam 50lei litrul
• 1200g zahar

• 1,5litri apa

Mod de preparare
Are 2 etape de preparare.

1. Etapa

Alegi lamai, de acelea cu coaja rugoasa, groasa, asa numitele “lamai de coaja” cam 12 mai mari. Le speli in apa calduta bine de tot pentru a indeparta eventualele urme de insecticid de pe coaja si le uscati cu un prosop. Le taiati coja, cu instrumentul acela de curatat cartofii, ca sa nu luati mult din partea alba a cojii.

Partea galbena este “detinatoarea” uleiurilor esentiale, a aromei si a gustului, asa ca doar partea galbena!

Se taie din cutit, mare, coaja care mai apoi se pune intr-un recipient de sticla. Eu am gasit o damigeana de 5 l de sticla cu gura mai mare. Se adauga 750ml alcool de 90 de grade si se lasa la macerat pentru 40 de zile la loc intunecos si racoros, pentru ca macerarea sa fie lenta.
Ramai cu foarte mult miez de lamaie, asa ca daca nu ai altceva mai bun de facut, iti recomand sa faci o marmelada de lamaie

Stiu ca sunteti tentat sa faceti cu votca sau cu tuica, dar acestea nu au “taria” necesara, mai ales ca in partea a doua trebuie adaugat zaharul cu apa, iar asta inseamna dilutia alcoolului, in cazul alcoolului de 90 de grade va ajunge undeva peste 40 de grade, dar daca pornesti cu un 40-50-60 de grade, cat are o votca sau o palinca buna, pe langa fapul ca palinca are gust distict, la final nu va conferi taria necesara.

Limoncello-ul meu are 12 zile de macerare, asa ca voi face poze dupa prima etapa si neaparat cand il beau, iar intre timp puteti sa faceti si voi limoncello, pentru ca suntem in plin sezon al lamailor!

2. Etapa

Dupa cele 40 de zile de macerat lichidul are deja o culoare galben citrin fascinanta.

Intr-o cratita, zaharul si apa se fierb pana se dizolva complet zaharul si se lasa sa se raceasca. Se toarna, rece, in damigeana ta cu coaja de lamaie si alcoolul macerate. Se adauga si restul de 250ml de alcool 90 grade. Se mai lasa inca 40 de zile la macerat cand se trage in sticle care se tin in congelator.

In congelator, acest lichid, deoarece este un alcool de 40 de grade nu ingheata.

Tips

Limoncello se serveste foarte rece, de la congelator, ca atare. Este dulce si foarte puternic aromat!
Limoncello face pereche buna cu tiramisu, si o sa avem un delicios Tiramisu cu limoncello, cu gust de lamai si de vara.

Gris cu lapte de cocos

Grisul cu lapte este una din felurile pentru copii dar mie imi place si acum, mai ales daca il amestec cu ceva coaja de lamaie sau portocala si pun deasupra lui diverse gemuri.

Este un desert usor de preparat, gata in 15min, ieftin si foarte gustos. Il poti folosi cald sau rece, cu sos de caramel, de vanilie, de ciocolata sau il poti transforma intr-o budinca rece, aromata cu vanilie si acoperita de frisca si fructe confiate.

Pentru ca suntem in post l-am facut cu lapte de cocos, ca tot imi trebuia lapte, asa ca .....a iesit mai exotic decat de obicei asa ca l-am aromatizat cu gem de portocale si cuisoare, asa, ca sa fie exotic si de iarna in acelasi timp!

Dificultate-simplu

Timp-15min
Cost-mediu



Ingrediente

• Lapte de cocos,250ml, eu am luat din Mega, cam cu 4 lei cutia
• 3-4linguri de gris
• 2-3linguri de marmelada de portocale sau lamaii, sau din gemul/dulceata preferata
• 1 lingura zahar

• 1lingurita margarina/unt

Mod de preparare

Intai trebuie sa povestesc cate ceva despre laptele de cocos: este de fapt un amestec din substanta uscata si apa, asa ca sa nu va asteptati sa fie foarte fluid, ba din contra as putea spune! Te cam chinui sa il amesteci pana devine fluid. Are gust de cocos, dar nu foarte pregnant, asa ca daca vrei il mai poti combina si cu alte mirodenii sau lasi sa se simta aroma subtila de cocos.

Il pui la fiert, adaugi inca 250ml apa, 1lingura zahar, grisul si la foc mediu il amesteci continuu pana incepe sa capete consistenta. Atunci cand este fiert, adaugi lingurita de margarina/unt pentru ca sa ii dai un pic de cremozitate si il torni intr-un castron mare sau mai multe mai mici peste care pui sosul ales, sau gemul, dulceata, ciocolata neagra topita si frisca sau mai stiu eu ce idei ai!

Tips

Stiu ca poate parea prea simplu pentru a fi bun dar este! Grisul cu lapte sau grisul cu lapte de cocos este suficient de versatil, astfel incat il poti combina cu orice ai la indemana, cum ar fi miere si nuci, gem sau marmelada, dulceata sau ciocolata topita, frisca sau fructe proaspete.

Supa crema de cartofi cu chimen

Suntem in post si ce altceva este mai simplu de gatit decat cartoful? Doar ca aceasta supa este foarte simplu de facut si datorita chimenului este foarte aromata!

Dificultate-simplu

Timp-30min
Cost-foarte ieftin

Ingrediente

• 2 cepe medii
• 2 pastarnaci
• 4 cartofi medii
• 5-6 linguri ulei de masline extravirgin
• 1 lingura de seminte de chimen
• Patrunjel verde tocat
• Sare de mare

Mod de preparare

Se taie mare ceapa, pastarnacii si cartofii. Se pune uleiul de masline extravirgin in oala impreuna cu semintele de chimen. Se adauga cartofii, ceapa, albitura si se calesc cateva minute. Se adauga apa si se lasa sa fiarba bine, pana toate ingredientele sunt bine foerte. Se da de-o parte si se paseaza cu mixerul pana devine o pasta omogena. Se mai adauga apa fiarta pana ce supa noastra ajunge la consistenta dorita. Se adauga sare de mare si patrunjel verde tocat.

Tips

Este aromata si bine-venita pentru o cina usoara. O supa de post, delicata si cremoasa care este foarte simplu de preparat si chiar de luat la pachet, intr-un termos, desigur, la serviciu.

Postul Craciunului
“ Postul Nasterii Domnului , sau al Crăciunului, iarăsi ne dă putinta curătirii trupesti si sufletesti. El închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum si postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugăciune, asa se cuvine să astepte crestinii si să întâmpine prin ajunare pe ''Cuvântul lui Dumnezeu'' născut din Fecioara Maria. ”

Scrierea ''Pastorul'' lui Herma spune: ''Posteste, dar, lui Dumnezeu un post ca acesta: sa nu faci nici o fapta rea in viata ta, ci slujeste Domnului cu inima curata, pazind poruncile Lui si mergand pe calea hotararilor Lui; sa nu se suie in inima ta nici o fapta rea; crede, insa, lui Dumnezeu, ca de vei face acestea, daca te vei teme de El si daca te vei infrana de la orice lucru rau, vei trai in Dumnezeu''.

Asa ca daca nu puteti tine post nu e o problema, postul tine de vointa si putinta fiecaruia dintre noi.

Postul era modalitatea bunicilor nostri de a-si marturisi credinta, in modul lor simplu si fara sa puna sub semnul intrebarii datina. Faceau pentru ca “asa se face” si nu cautau sa gaseasca alta motivatie.

Semnificatia postului este in primul rand una spirituala pentru ca postul inseamna in primul rand sacrificiu. Pentru mine, o carnivora, inseamna renuntare la carne, branza, oua, lapte care pentru mine sunt aproape alimentele mele de baza si in felul meu, poate nu tocmai ortodox, imi marturisesc astfel credinta.

Este un moment in care problemele legate de spirit pot deveni mai clare, in care controlul la care supui alimentatia zilnica tinde sa se largeasca si spre alte arii ale vietii tale. Este momentul in care verificam si alte “ingrediente” in afara celor de pe ambalajele mancarii.

In lumea asta tembela, cu totul intr-o continua miscare, schimbare si haos imi place sa fac lucruri pe care altii le-au facut inaintea mea pentru ca ma face sa imi constientizez radacinile. In mine traiesc parintii si bunicii mei, bunici lor si tot asa mai departe, pentru ca genele mele poarta in ele trasaturile stramosilor mei, iar lucrul asta ma face sa ma simt ca apartin, ca imi gasesc locul......

Postul este un moment in care in general te cam dai peste cap sa faci ceva bun de mancare si ca meniul sa nu fie monoton.

In acest post se consuma foarte mult peste asa ca nu mori de foame, desi spre sfarsitul postului esti destul de hamesit, eu cel putin simt ca imi este foame mai tot timpul.

Voi incerca sa fac un meniu cat mai variat si echilibrat de post, momentan am mancat pate vegetal si gem(stiam eu de ce fac gemuri si dulceturi), cel de la Hame e ok, iar cel de la Mandy acceptabil si am plecat sa fac ceva cumparaturi.

Aveti grija la marca de margarina pe care o folositi! Ultima data am incercat sa fac o prajitura si aveam margarina intr-o cratita pe foc si nu se topea in niciun fel, parea un plastic care nu vroia sa se lichefieze si care a sfarsit in cosul de gunoi!

Cous cous de dimineata cu fructe, miere si nuci

Postul Craciunului a inceput! Am ales un desert cu care sa imi incep dimineata, impreuna cu o cafea neagra: Cous cous de dimeata cu cu fructe, miere si nuci!























Cous cous-ul nu este un aliment de baza in bucataria romaneasca si doar cei mai cosmopoliti il mai folosesc din cand in cand ca si garnitura la o mancare traditional arabeasca. Eu am vrut sa il combin cu niste miere si nuci de la  http://bucatareli.blogspot.com/2010/09/miere-cu-nuci-alune-si-migdale.html , niste portocala si cateva caise confiate!

Ce a iesit a fost un deliciu total!

Dificultate-simplu
Timp-15min
Cost-mediu

Ingrediente

• 6 linguri, adica aprox 100g cous cous, eu l-am luat de la Mega ca era cam 5 lei 500g
• 5-6 caise confiate
• 1-2 linguri de miere
• 1-2 linguri Nuci, alune de padure, eu am folosit o miere cu nuci si nebunii
• 1 portocala
• 2-3 cuisoare

Mod de preparare

Tai coaja de portocala cu ajutorul unui curatator de cartofi. Tai coaja fin si o pui la fiert cu 100ml apa si cateva cuisoare ca sa se aromatizeze bine.

Intr-un castron pui cous cous-ul peste care adaugi apa in care a fiert coaja de portocale si astupi, lasandu-l la inmuiat.

Tai cubulete caisele confiate, portocala si poate toci din cutit nucile, sau nu, cum vrei tu.

Adaugi caisele confiate tocate, portocala tocata, nucile, mierea si amesteci.

Tips
Este atat de bun in post cu o cafea neagra la micul dejun! Are fructe, miere, energie si un gust senzational care te va insoti pana la pranz!

Tarta sarata cu conopida

Tarta cu conopida este o chestiune spectaculoasa si foarte gustoasa! Este simplu de facut si se poate consuma rece sau calda, poate fi o cina usoara sau un antipasti sau chiar un fingerfood pentru o petrecere.

Se pare ca am dezvoltata o obsesie pentru conopida, dar ce sa fac daca este peste tot din abundenta???? Adevarul este ca imi place datorita faptului ca nu are amidon si asta inseamna ca are putine calorii, dar imi place si pentru faptul ca o pot combina cu diverse branzeturi sau pot face chiar si o tarta!


Aluatul de tarta este un “aluat brise”, adica un aluat universal de tarta, foarte simplu de facut, care se poate pastra pana le 2-3luni in congelator.


Dificultate-simplu
Timp-45min
Cost-ieftin


Ingrediente

1.Aluatul de tarta
2. Umplutura

• 3 oua
• 200ml smantana dulce 30% grasime
• 100ml lapte
• 600-700g conopida, depinde numai de vasul in care faceti tarta
• Cascaval ras
• Patrunjel verde tocat
• Piper proaspat macinat
• Sare de mare

Mod de preparare

 Umplutura

Fierbi conopida ca si pastele, in apa care fierbe cu sare si se scoate cand este “al dente”. Se lasa sa se raceasca.

Intr-un castron se amesteca smantana, laptele, ouale, patrunjelul verde tocat, sarea, piperul.

Se scoate aluatul de tarta din frigider si se face o foaie. Eu intind foaia punand hartie de copt pe blatul de bucatarie si preparand foaia direct pe hartia de copt, cu putina faina, evitand in felul asta murdarirea blatului de bucatarie.

Il mai croim daca este nevoie, adica mai dam cu "cut" si "paste" ca sa imbracam perfect forma de tarta.

Eu nu am forma de tarta dar am o tava de cuptor destul de mica si foarte putin inalta, perfecta pentru tarta mea.

Intepi cu furculita aluatul de tarta, adaugi buchetelele de conopida, pui umplutura, adaugi ceva cascaval ras ca sa dea bine cand e coapta si o dai la cuptor pt 40-50min, pana devine aurie.

Tips
Tarta cu conopida este o chestiune spectaculoasa si foarte gustoasa! Este simplu de facut si se poate consuma rece sau calda, poate fi o cina usoara sau un antipasti sau chiar un fingerfood pentru o petrecere.