Suntem cu siguranta produsul propriei noastre istorii si pentru a lamuri aceast lucru am simtit nevoia de a ma intoarce un pic in timp. De fapt am luat in considerare alimentatia oamenilor din preistorie pana in epoca fierului, alimentatia in Roma antica, in Dacia inainte de a fi cucerita de Traian si alimentatia proto-romanilor si a poporului roman.
Promit ca nu am sa o fac prea plictisoare, asa ca incep:
In multe carti de nutritie am intalnit diverse curente de gandire in legatura cu alimentatia oamenilor in preistorie: ca se imparteau foarte clar in agricultori si vanatori, partizanii vegetarismului care spun ca primii oamenii erau culegatori-agricultori si ca asa ar fi trebuit sa ramana si persoane care sustin consumul preponderent de carne cu argumentul ca omul primitiv era in primul rand vanator.
Luand in considerare toate punctele de vedere poti sesiza exagerarea. Dovezile arheologice directe si indirecte arata ca omul primitiv era in primul rand inteligent si ca urmare adaptabil. Daca oamenii au parasit Africa si s-au stabilizat peste tot, in diverse tipuri de climat a fost datorita adaptabilitatii sale alimentare. Nu puteau supravietui si forma comunitati, asa cum ne arata dovezile arheologice, daca nu s-ar fi hranit corespunzator.
Folosea orice resursa la indemana sa. Era vanator, culegator de seminte, de tuberculi, de rizomi, de frunze, de fructe, de nuci, de cereale crescute in mod spontan, pescuia, lua ouale din cuiburile pasarilor salbatice, aduna moluste, scoici, miee salbatica, prelucra carnea pentru a o conserva cat mai mult timp, prelucra oasele animalelor, pielea sau blana.
Este clar ca omul preistoric trebuia sa munceasca pentru hrana zilnica lucru transmis in mentalul nostru colectiv pana astazi cand definim cea mai crunta stare a unui om cu “mort de foame” .
Daca ar fi sa judecam dupa felul in care biologii impart animalele in ierbivore, carnivore sau omnivore si dupa felul dentitiei: adaptata atat pentru carne cat si pentru fructe si alte vegetale.
Nu mai discutam despre dovezile concrete legate de resturi de oase sparte pentru a se extrage maduva ( care constituia o hrana foarte bogata in nutrienti), de resturile de de oase cu taieturi care dovedesc indepartarea carnii de pe oase prin taierea tendoanelor. Despre fructe, frunze, rizomi, seminte si consumarea acestora nu exista dovezi directe deoarece nu s-au conservat in situ-urile arheologice dar se folosesc elemente de conjunctura.
Este indoielnic faptul ca omul ar fi ales sa nu consume vre-una din aceste categorii de alimente aflate la indemana sa, deoarece procurarea hranei zilnice ocupa un loc principal in ocupatia omului preistoric.
“Folosirea focului, cu cele mai vechi dovezi in Europa dupa unii cercetatori(600.000-500.000 dupa E. Bonifay) permite ocuparea integrala a pesterilor , avand rol in dezvoltarea structurilor sociale, a limbajului si a spiritualitatii” (Istoria Romanilor, Academia Romana, vol I) . In aceeasi perioada s-a dovedit ca exista vanatoarea organizata si periodica, mai ales a animalelor mari. Cu ajutorul focului se facea si prepararea mai usoara si mai eficienta a mancarii ca si a conservarii acesteia.
Se vanau bovine, mamuti, cai, ursi care erau sacrificate pe locul vanatorii si purtate pana la locul comunitatii in bucati. Vanatoarea era specializata, iar vanatorii cunosteau obiceiurile animalelor.
Evident, totul era invelit in ritual asa cum arata unele desene rupestre.
Carnea era conservata prin afumare si prajire, ambele tehnici fiind universal intalnite indiferent de zona geografica. Putea fi gatita sub forma de supa, cu adaosuri de seminte, tuberculi, constituind astfel o hrana mult mai bogata.
Erau tinute in piei de animal sau alte produse derivate din animal. Ganditi-va ca drobul romanesc de exemplu: este o tocaura fiarta, cu adaus de verdeturi care cresc in acea perioada si pastrat in prapure, care provine tot de la acealsi animal si in acest fel avem hrana, conservarea ei si pastrarea sa intr-un sac de provenienta animala. Nu spun ca oamenii din paleolitic faceau drob, sau ca drobul are aceste radacini, dar sa nu va inchipuiti ca femeile, caci asta se pastreaza, adica diviziunea muncii, nu ar fi fost la fel de creative in ceea ce priveste prepararea hranei !
De multe ori, ca sa revin la nutritionisti, se motiveaza neincluderea in meniu a carnii, prin faptul ca aceasta a fost o fiinta vie, fapt cu care sunt perfect de acord! Dar cine a stabilit ca planta nu a fost vie? Exista desene rupestre care ne arata importanta pe care o dadeau stramosii nostri tuturor fiintelor sau plantelor! Omul modern probabil a uitat sa trateze natura cu respectul cuvenit....iar asta ne-a atras multe probleme!
In jurul 23000-15000 se gasesc si primele vase ceramice, pe teritoriul Eurasiei in care se facea pastrarea hranei, a uleiurilor de peste si a grasimilor animale in special.
Semintele, radacinile, rizomii puteau fi facute faina si transformate in diverse feluri de copturi, de tipul mamaligii de astazi sau de lipii. Boabele de cereale salbatice, sarace in amidon puteau fi transformate cu usurinta in lipii, paine necrescuta, constituindu-se in ceea ce va urma sa devina paine multe mii de ani mai incolo.
Judecand dupa putinele ramasite de schelete datand din paleoliticul superior se poate spune ca dieta vanatorilor din aceasta perioada era una bogata din punct de vedere nutritiv.
In mezolitic lucrurile se schimba intr-o oarecare masura, deoarce in urma unor schimbari climatice vanatul de talie mare nu se mai gaseste atat de abundent, iar vanatoarea se indreapta cu preponderenta catre animalele de talie mica si medie, iepuri, pasari, caprioare, rozatoare, pescuiau in apa dulce sau sarata, cu un fel de sulite, foloseau toate vegetalele comestibile aflate la indemana lor.
In cadrul comunitatilor, vanatorii ocupau un loc important, deorece carnea era una din cele mai bogate in nutrienti, dar pentru ca nu mai era vorba de vanatoare de mamuti, rolul persoaneor mai tinere, batrane si a femeilor devenea mai important, doarece cu armele potrivite sau prin instalarea de capcane oricine putea vana iepuri sau porumbei de exemplu.
Aici apare pentru prima data plantarea legumelor si incepe domesticarea animalelor pentru prima data ca apoi in neolitic acest lucru se va generaliza.
In neolitic, pe teritoriul de astazi al Romaniei , in jurul anului 7000-5000 era dezvoltata o agricultura primitiva care cultiva graul si orzul. S-au descoperit rezervoare de hrana cu vase mari de provizii sau chiar granare. Se practica de asemenea pescuitul,vanatul, culesul, crescutul taurinelor, porcinelor si ovi-caprinelor. Se cunostea deja valoarea sarii ca factor in pastrarea carnii. In teritoriile cu iesire la mare sarea era extrasa prin evaporarea apei, dar in cazul Daciei sarea se extragea din saline, care erau usor accesibile.
Apar desigur si primele bauturi alcoolice rezultate in urma fermentatiei fructelor dulci.
Cred ca baza alimentatiei acum multe mii de ani era in mare parte ca si acum: carne, peste, legume, fructe, radacini, frunze, nuci, miere, cereale, toate luate direct din natura si nu de la supermarket ca acum. Poate ca una din problemele nutritiei actuale sunt ingredientele foarte noi pentru corpul uman, ca : zaharul, colorantii sintetici, E-urile, conservantii,altii decat sarea si nu faptul ca suntem omnivori, asa cum am fost din primul moment al aparitiei noastre pe pamant.
Poate ca alta problema este ca spre deosebire de omul primitiv munca noastra este mai mult in fata unui calculator decat in aer liber iar mancarea cu mult mai incarcata caloric decat nutritiv.
Personal nu cred ca bucataria neoliticilor era cumva mai lipsita de gust ca cea de acum deoarece, carnii ii poti da alta savoare cu ajutorul boabelor de mustar de exemplu, sau prin afumarea cu diverse rasini. Poti adauga o bucata de carne afumata la o fiertura de frunze si schimba gustul mancarii!
Cu siguranta aveau o bucatarie mai putin utilata, dar mai putin gustoasa....ma indoiesc! Omul simte in egala masura nevoia de a se hrani cat si de a gusta ceva bun, deoarece papilele gustative nu sunt o inventie lumii moderne. Asa ca prin adaosul de diverse seminte, cum ar fi ienupar, mustar (gasite si pe teritoriul tarii noastre) frunze cu gust acrisor, sau amarui, existente in natura, prin afumare, prim amestecarea cu alte cereale, sau nuci sunt convinsa ca “bucatele” preistorice erau foarte gustoase!
Va urma:
2. Alimentatia in Imperiul Roman
3. Alimentatia si mentalitatea legata de alimente la poporul roman, de la formarea poporului roman pana in anul 1000
4. Hrana-modalitatea de interactiune a omului cu mortii si zeii
5. Alimentatia in Evul Mediu
Bibliografie
Istoria Romanilor-vol I Academia Romana
Istoria mentalitatii romanesti-Cristian Tiberiu Popescu
Dalla preistoria all’eta del ferro-Massimo Vidale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Anunta-ma de orice vrei, aici!
Let me know, here!