Sa fiu cinstita nu stiam ca o sa iau, asa ca m-am dus la taraba cu peste si fructe de mare si m-am gandit ca o sa gasesc eu ceva si chiar am gasit: un calmar monstru!
Calmar si nu calamar, ca asa este corect in dex, desi eu simt nevoia de inca o vocala, ca toata lumea, dar daca asa se zice corect......(sau o fi gresit cineva la un moment dat sinimeni nu s-a gandit sa corecteze????)
Era 25 de lei kg, iar monstrul meu marin avea cam 750 de grame. Totul a fost bine si frumos cat nu l-am vazut, dar in momentul in care l-am rasturnat in chiuveta, lucrurile s-au complicat. E mare si nu stiu ce sa tai si ce sa las...... si este atat, atat de urat!!!
L-am lasat in apa rece (desi pentru o vietate care traieste in apa toata viata nu inteleg de ce miroase asa!) si m-am dus sa caut ce si cum se curata. Am gasit cum cureti calmarul, desi la un nivel intuitiv ma gandeam eu ca asa este logic sa faci.
Am cantarit atent daca sa imi pun sau nu manusi (de acelea de unica folosinta de la farmacie, care sunt tare bune mai ales pentru psihic, ca ai impresia ca nu pui mana pe el direct) dar am ales sa nu imi pun manusi. Nu prea cred ca in curad ma mai iau la tranta cu un calmar, asa ca voi savura intreaga experienta.
Am inceput sa curat calmarul
Tii cu mana corpul calmarului si cu cealalta mana apuci de capul cu tentacule si tragi.
Capul si intreg sistemul digestiv ies din corpul calmarului, care ramane ca o soseta goala. Am spalat-o bine cu apa rece si m-am chinuit sa caut “osul” care este de fapt un cartilagiu transparent, de consistenta intariturilor de la sutien sau a balenelor de la gulerele camasilor
Eu nu am reusit sa-l scot intreg, ci am tot tras bucata cu bucata.
Pentru ca era mai lung decat mana mea, am ales sa tai treimea inferioara a calmarului, cea cu inotatoarele sub forma de triunghi. L-am taiat apoi astfel incat tot interiorul sa fie expus. Am constat ca desi l-am tot spalat in apa rece tot mai avea resturi de nisip, asa ca dupa ce am scos “osul” l-am pus iar in chiuveta la spalat.
M-am intors la cap si la tentacule. In instructiuni spunea sa tai tentaculele sub ochi, dar eu aveam si un cioc destul de mare, asa ca am taiat tentaculele de acolo de unde incepeau sa se desprinda din cap (restul am aruncat).
l-am mai spalat odata si am taiat longitudinal “soseta” mea, adica corpul calmarului. Am ramas cu o bucata dreptunghiulara pe care am taiat-o in sectiuni de 3-4 cm, pe care le-am taiat in bastonase de 3-4mm. Dupa ce am taiat prima fasie in bucatele mici mi-am dat seama ca nicaieri nu am vazut imprimeul de calmar pe inele de calmar, asa ca in mod sigur ar fi trebuit sa indepartez “pielea/pielita” aceea rozacee-rosiatica, asa ca am inceput sa scot pielita de a fiecare bastonas, dupa care am scos-o de la celelate sectiuni, mult mai usor si mai elegant.
Scoate-ti “pielita” inainte de a incepe sa taiati bucatele mici calmarul!!!
Am rezolvat corpul calmarului si inotatoarele laterale, le-am transformat pe toate in bastonase si m-am intors la tentacule.
Tentaculele aveau niste “ventuze” care aveau niste dintisori si m-am gandit ca in mod sigur nu e ok sa gasesti chestia asta in farfurie, asa ca le-am taiat pe toate, am indepartat toate ventuzele cu dintii lor cu tot si mi-au ramas tentaculele curate si dragute, pe care le-am taiat si pe ele in bucatele mici de 5mm.
M-am ales cu o farfurie de bucatele de calmar, pe care am impartit-o in doua, jumate pentru pastele mele mare e monti iar restul l-am pus bine in congelator pentru un risotto.
Inteleg de ce literatura si inconstientul colectiv era si este in continuare atat de populat de monstrii marini! Pe mine m-a impresionat aratarea din chiuveta, mica, daca ese sa punem lucrurile in perspectiva, asa ca nu imi doresc sa fiu in apa si sa vad chestia respectiva vie, inotand pe langa mine( bine, mie mi se pare scarbos sa simt algele pe langa mine cand inot si nu mai insist cat de placut este sa simti vre-o meduza alunecand pe sub tine, pe burta cand inoti—tips- cand vrei sa inoti si stii ca sunt diverse vietati iti iei costumul intreg de baie!)
Pfui, ce aventură! Sau cel puţin aşa mi s-a părut mie citind.
RăspundețiȘtergereŞi cât timp ţi-a luat toată această operaţiune? Pare destul de complicată. Este, nu?
P.S. În ce priveşte forma cuvântului, poţi să zici liniştită şi "calamar". DOOM2 din 2005 (ultimul instrument în domeniu, ca să-i zic aşa, care bate deci DEX-ul) zice că ambele forme-s corecte; se preferă totuşi forma "calamar".
@Teodora, ce veste buna mi-ai adus adus tu!!! Calamar, traiasca calamarul!!!
RăspundețiȘtergereNu mi-a luat asa mult, doar ca am asternut pe hartie/net, toate nelamuririle si dubiile mele, sau mai ales fricile mele. Vorba unei prietene, calamarul era mai mult scarbos decat monstruos! Cred ca mi-a luat cam jumate de ora, cu poze cu tot. Nu este complicat, tragi de cap, speli, tai longitudinal, scoti pielita (nu ca mine ca m-am trezit sa scot pielita de pe bastonasele taiate),tai bucatele, tai tentaculele de la "radacina", le indepartezi ventuzele, le tai bucatele.
Varianta mai simpla e sa iei inele de calamar gata taiate!!!
Da, ai dreptate, dacă iei ineluş cu ineluş să cureţi pieliţa, e mai minuţioasă treaba.
RăspundețiȘtergereInele gata tăiate am luat, dar ca tot ce este congelat, am impresia că se pierde din savoare. Al tău cred că a fost/este mult mai gustos.
Iar juma' de oră e chiar rezonabil ca timp.
Am revenit ca să-ţi spun (că uitasem data trecută, deşi asta îmi venise prima dată în minte când am dat de postul tău) şi că titlul e foarte 'catchy', mi-a amintit instantaneu de Moby-Dick. :)
@Teodora, sa fiu cinstita, cand l-am vazut in chiuveta mi-am amintit de Capitanul Nemo si de aici titlul! Ce sa-ti spun, cartile copilariei au intaietate in inima mea!
RăspundețiȘtergereMultumesc:)))
Serios, nu iti ia prea mult timp si cred ca la calamarii mai mici este mai simplu. Macar incearca si dupa ce vezi cum e iei in consideratie pretul si asa iei cea mai corecta decizie pentru tine