30 ianuarie 2011

Mancarea in Imperiul Roman I parte

In bazinul mediteranean baza mancarurilor o constituiau cerealele, care alcatuiau fundamentul alimentatiei (ca si in prezent, nu-i asa?). Dezvoltarea civilizatiei in bazinul mediteranean s-a datorat in special agriculturii, cresterii vitei-de-vie si a maslinilor.



Acest capitol este pentru mine atat de greu de scris! Vreau sa fac o paralela intre ce si cum mancam noi astazi si ce si cum se manca in Imperiul Roman pentru a constatata cu totii ca “toate’s vechi si noua toate” si ca pana la urma descoperim, invatam, transmitem, uitam, redescoperim si repetam ciclul acesta la infinit cu o nonsalanta inocenta.



Evident ca exista diverse epoci in bucataria Imperiului Roman, pentru ca una mancau in Imperiul Roman Timpuriu, si altele vor fi ingredientele in Imperiul Roman Tarziu datorita faptului ca romanii vor aduce din teritoriile cucerite ingrediente, tehnici si arome straine lor pe care le vor incorpora in mancarea lor zilnica. Pe masura ce Imperiul Roman se extindea, romanii construiau drumuri (chestia asta este clar ca nu am mostenit-o si noi!) facilitand negotul de-a lungul si latul imperiului. Astfel, ingrediente exotice isi fac loc in bucataria lor simpla (simplitate pe care o regasim in mare masura in bucataria italiana). Ei sunt “vinovati” si pentru aducerea in zonele nordice ale Europei a multor plante comestibile, ierburi si pomi fructiferi ca migdalul, ciresul, piersicul si gutuiul.

Cato, ca si altii, va deplange la un moment dat pierderea simplitatii “vechilor romani” care mancau frugal, in opozitie cu bucataria elaborata a timpului sau, ceea ce ne arata schimbarile survenite in viata de zi cu zi odata cu extinderea imperiului. Pe de alta parte Cicero spunea despre romani ca urau luxul privat dar iubeau munificenta publica.






In primii ani ai Republicii, adica prin sec V i.H. romanii aveau un stil mostenit de la etrusci, compus din cateva feluri de mancare, cateva legume, vegetale, focaccii de orz sau alac (eh, daca te intrebi ce naiba este alac-ul, asa cum m-am intrebat si eu, este triticum monoccocum, adica o specie de grau foarte rezistent, care creste in regiunile muntoase si are un singur bob, nu ca si graul pe care il stim noi cu un spic plin de boabe).



Platon le spunea “mari mancatori de ierburi” romanilor, pentru ca erau prea ocupati cu munca campului sau razboaiele pentru a avea o bucatarie elaborata.

Mancau gaini, rate, gaste, crescute pe langa casa sau diverse pasari vanate, dar baza alimentatiei in acest inceput al Republicii, 509i.H, era totusi “polta” ori “puls” adica faina din acel tip de grau de care vorbeam mai sus, macinat in casa, fiert in apa sarata, de consitenta mamaligii. Mai tarziu, vor prelua pastele fainoase de la greci, dar asta se va intampla cand graul cultivat va fi si el in stare sa aibe mai mult de un bob in varful firului. Sa nu uitam ca dupa ce se chinuiau cu aratul si semanatul, cand venea vremea recoltei, cel mai important lucru era sa poti stoca produsule un timp indelungat. Cel mai simplu era sa le transforme in faina, sa le amestece cu apa si iata....macaroane sau pastele! Cerealele se pastrau in vase mari de teracota, cu capac sigilat cu ceara, ceea ce insemna ca necesitau un mare spatiu pentru depozitare.



Leguminoasele ca mazarea, lintea, nautul erau considerate si ele cereale si transformate in faina sau consumate fierte in supe dense.

Daca avem impresia ca noi, oamenii moderni suntem primii oameni preocupati de o alimentatie echilibrata care sa confere corpului un maximum de beneficii, ei bine ne inselam cumplit: Columella, Cicero sau Pliniu descriu in operele lor plante care nu trebuiau sa lipseasca din hrana zilnica, datorita beneficiilor pentru organism, recomandand includerea lor in hrana zilnica, dar si sub forma de medicament ori rituri domestice. Cato, spre exemplu, recomanda includerea verzei in dieta zilnica considerand ca varza poate vindeca orice afectiune. Galenius, primul medic militar, grec de origine, face si el legatura intre o sanatate buna si dieta echilibrata. Tot el foloseste coaja de salcie in tratarea inflamatiilor sau extractul de seminte de mac pentru calmarea durerilor.



Exista nenumarate surse despre felul cum se alimentau, despre ce si cum mancau romanii, dar dintre ele, multe sunt literare, iar aici lucrurile se complica putin:o opera literara este un produs si mai ales un instrument al scriitorului, asa ca trebuie cantarita valoarea de document sau de metafora a textului.

Satyricon, unul din primele romane latine, atribuit lui Petroniu, ne parvine sub forma unui text fragmentat, din care, intamplator, unul din cele mai lungi si bine pastrate capitole este cel al cinei la Trimalchio. Satyricon este o carte pe care am citit-o in diverse etape ale vietii mele, dar prima data cand am citit-o cred ca aveam aproximativ 15-16 ani si imi aduc aminte ca mi-a schimbat perceptia despre oameni. Traiam pana atunci cu iluzia, data de filme si carti de istorie probabil, ca romanii din antichitate faceau filozofie, erau culti si toti se comportau exemplar ( eram o inocenta, nu dati cu pietre!) ca apoi sa vad cu uimire si amuzament ca nu noi am inventat satira, ca prostul gust infierat in acest roman era si atunci la fel de caraghios si penibil ca acum, ca dorinta de a parea o depasea pe cea de a fi...ce sa spun, cand nu aveti ce face, va recomand aceasta carte, macar pentru a fi surprinsi de actualitatea si umorul ei.

De multe ori este luat Satyricon ( cei mai multi de aici pornesc si il iau ca atare) ca un ghid in ceea ce priveste banchetul tipic, dat de un cetatean pentru clientii sai, dar sa nu uitam ca Petroniu scrie tot acest roman cu o fina ironie si s-ar putea ca acel banchet sa fie cam ca descrierea unei nunti de fitze din ziua de astazi. Banchetul descris in roman, cu multe detalii, era o cina menita sa impresioneze audienta, mai ales in ceea ce priveste platourile foarte complicate cu mancare, care inchipuiau diverse animale, sau scene mitice, adevarate care alegorice cu mancare. Asa cum nu exista personaj pozitiv in Satyricon asa si banchetul in sine poate fi un personaj care sa sublinieze fitzele sclavului eliberat Trimalchio ajuns mai bogat decat fostul stapan.

De multe ori, intr-o opera literara, obiceiurile alimentare erau folosite pentru a intregi un portret. Pentru a sublinia integritatea, personajul va fi cumpatat, cu un stil frugal de a manca, iar pentru a satiriza ostentatia bogatiei acumulate peste noapte si mai ales obsesia de a etala aceasta bogatie, ca in banchetul din Satyricon personajul va manca mult, complicat si va face un adevarat spectacol din asta. Este evident parvenitismul lui Trimalchio, dorinta lui de a imita si mai ales de arata ca este cu mult deasupra vechii aristocratii, si atunci banchetul lui nu este o insiruire de mancaruri pentru desfatarea personala sau a oaspetilor, ci este doar inca un efort de a-si pune in valoare bogatia, ceea ce il face si mai mojic decat in realitate. Ca sa fac o paralela cu zilele noastre este cam ca la nuntile manelistilor in care rochia este toata numai Swarovski dar este si acoperita cu salbe de aur din cap pana in picioare. Cam asta ar fi echivalentul ospatului lui Trimalchio, si asa cum o nunta de manelisti nu este tipica pentru o nunta romaneasca (desi, sa fiu sincera incep sa semene destul de mult), asa nici banchetul din Satyricon nu este definitoriu pentru obiceiurile alimentare ale romanilor sau pentru banchetele oficiale sau private.



Banchetul in imperiul roman era in primul rand o necesitate de socializare.

Nu dadeau banchete numai nobilii sau oamenii publici, ci chiar si oamenii simpli (hoi penes). Banchetul de atunci este versiunea unei mese de afaceri de astazi. Banchetul era locul in care se facea politica, se construiau sau distrugeau aliante, se premeditau legi, se vorbea despre filozofie sau despre nimicuri.



Banchetul era o intreaga arta: cinau cu clientii si prietenii de tot felul asa ca ca oranduirea locurilor in jurul mesei era conform pozitiei sociale a comesenilor si era riguros respectata asa cum se intampla la dineurile oficiale si astazi. Stateau lungiti pe pat in jurul caruia se asezau mesele cu mancare. In prima jumatate a cinei se mananca dar nu se bea, ca apoi in jumatatea a doua se bea si nu se mananca, acesta fiind banchetul propriu zis.

Mancau cu mana dreapta, cu ajutorul unui cutit sau a unei linguri. Poate de asta in unele restaurante, de prestigiu de altfel, sunt unii care mananca direct cu cutitul, pe care il mai si ling (serios, nu exagerez, am martori) nu sunt niste needucati ci sunt doar fani adevarati ai deprinderilor din Imperiul Roman. Furculita, pentru ca probabil mana era atat de performanta, a aparut foarte tarziu, abia prin evul mediu.

urmeaza Alimente, Retete si multe altele

Cartofi frantuzesti

Imi era dor de niste cartofi cu branza si crusta aurie de oua la cuptor. De cate ori aud denumiri de genul asta”cartofi frantuzesti” ma intreb daca si francezii au auzit de cartofii astia. De unde o fi venit denumirea? Cartofi “au gratin” adica “cartofi” si ceva in franceza au devenit “cartofi frantuzesti”? Asa o fi fost? Asa cum Damaroaia, asa cum spunea Neagu Djuvara se numea Domaine d’or inainte, adica Domeniile de aur si in timp s-a transformat in Damaroaia, nume care pe vremea cand eram copil avea sonoritati de daramatura si imi inchipuiam ca este un cartier parasit......

Este o mancare simpla si gustoasa, dar cel mai mult imi place ca dulceata naturala a cartofilor contrasteaza cu branza sarata. Recunosc ca partea de crusta este cea mai buna si daca as putea as decoperta cartofii si iar le-as face crusta noua si tot asa...



Dificultate-simplu
Timp-40min
Cost-mediu





Ingrediente

  • 800g cartofi fierti in coaja
  • 3-4 oua, depinde cat de mari sunt
  • 2 linguri de smantana
  • 200g telemea sarata, rasa
  • 100g branza de burduf
  • 100g cascaval, cas sau mozzarela
  • 100g unt



Mod de preparare

Se fieb cartofii in coaja, dupa ce i-ai spalat bine de tot cu detergent de vase si burete. Se lasa sa se raceasca, se cojesc si se taie felii transversale. Brnza se amesteca toata intr-un castron, astfel incat sa ai in stratul de branza toate tipurile de branza.

Se unge cu unt vasul care va merge la cuptor, si se va pune in straturi cartofi, branza, cartofi, ultimul strat va fi de branza. Intre staturi pui cateva feliute de unt.



Oualele se bat impreuna cu smantana si se pun deasupra. Se da la cuptor pentru 30-40 de minute pana se aureste la suprafata.



Tips

Este foarte buna calda, aburinda asa cum am mancat-o eu si nu stiu daca si rece este ok, ca nu a mai apucat sa se si raceasca.

25 ianuarie 2011

Pangasius pane aromat

Pangasiusul este un peste slab, fara un gust pronuntat, tocmai bun de facut pane-ca si codul de exemplu.

Acum si pangasiusul asta seamana asa de tare cu ala de se serveste la nunta, impreuna cu niste “legume umezite”( asta este expresia lui Cooly) incat simt nevoia sa ii fac ceva care sa il diferentieze, asa ca am adaugat la aluatul de pane un plus de aroma: o lingurita de seminte de chimen, piper, 3-4 ace de rozmarin uscat.





Dificultate-simplu
Timp-60min pentru marinare si 20 de min pentru pregatirea propriu-zisa
Cost-mediu


Ingrediente

  • 500g Pangasius file
  • 2-3 catei de usturoi
  • 1 lingurita chimen
  • ¼ lingurita piper proaspat macinat, eu am pus piper rosu
  • 3-4 ace de rozmarin uscat, tocate marunt cu cutitul
  • 2 oua
  • 2 linguri de faina
  • Sare de mare
  • Ulei pentru prajit


Mod de preparare

Se spala pangasiusul, se transeaza in portii si se usuca cu ajutorul unui servet de bucatarie. Zdrobeste cateii de usturoi si freaca-i cu sare de mare si o lingurita de ulei, adauga 100ml apa si toarna aceast mujdei pese bucatile tale de pangasius si lasa-le sa stea macar o ora. Mujdeiul tau nu va acoperi complet bucatile asa ca le mai intorci astfel incat sa se imbaieze in acest mujdei pe toate partile.



Intr-un castron bati cele 2 oua, adaugi chimenul, sarea de mare, rozmarinul tocat si piper rosu proaspat macinat, adaugi faina pana se formeaza un aluat subtire ca o smantana.





Scoate pangasiusul din mujdei si sterge excesul cu un prosop de hartie. Da fiecare bucata prin aluatul cu mirodenii si prajeste-l in tigaia cu uleiul incins pe ambele parti.

Amestecul de mirodenii ii confera o savoare pe care pangasiusul nu o are.



Tips

Da-l la masa cu un piure de mazare, lamaie sau cartofi aromati.

23 ianuarie 2011

Fasole batuta

Am facut fasole batuta si nu aveam de gand sa o pun pe blog pentru ca in mod sigur ati facut fasole batuta macar de cateva ori pana acum, dar m-am lasat convinsa de o prietena care a trecut pe la mine si a gasit-o delicioasa.

Fasolea batuta este fainoasa la gust daca nu are suficient ulei, ceapa prajita si o aroma suava de usturoi. Niciodata nu am inteles de ce partea cea mai buna, cea care da gust, adica ceapa calita se pune intr-un strat subtirel de decor, pe care iti vine sa il culegi cu dumicatul de paine prajita, lasand restul fasolei asa, urata si mai ales fara gust, cand el ar trebui sa fie unul din ingrediente. Ceapa calita si uleiul fac fasolea batuta cremoasa, usor dulceaga si absolut delicioasa, asa ca eu nu o folosesc pentru decor ci ingredient principal. Pentru decor poti adauga cateva seminte de in sau marar si ai rezolvat partea de decor.


Dificultate-simplu
Timp-depinde de fasole-15 sau 120min
Cost-mediu


Ingrediente

  • 600g de fasole fiarta, care poate fi foarte bine din conserva, 2conserve de 400g, preferabil italiene, sau ce tip de conserva ai mai luat si stii ca fasolea este buna, sau stilul traditional, uscata, dar atunci ai nevoie de 300g fasole uscata care vor deveni 600g de fasole fiarta
  • 6 cepe mari
  • ¼ boia iute sau ardei iute uscat, daca iti place usor picanta
  • 1 morcov fiert
  • 2-3 catei de usturoi
  • 200-300ml de ulei bun
  • Sare de mare



Mod de preparare

Ai doua moduri in care poti face fasolea batuta. Folosind fasolea deja fiarta, din 2 conserve, aceasta fiind varianta care dureaza 15-20de min.

Folosind fasolea uscata dureaza mai mult, deoarece fasolea trebuie spalata bine si lasata sa se inmoaie in apa peste noapte. A doua zi o pui la fiert in apa suficienta, cu 1 morcov si o albitura, 2-3 fire de cimbru, 1 lngurita de seminte de marar. Astea ii dau o aroma subtila, asa ca e bine sa le pui, dar daca nu le ai nu este nicio tragedie, poti adauga un morcov si atat.

Intre timp cureti ceapa si o tai solzi. Pui uleiul, ardeiul iute uscat si ceapa la calit intr-o cratita incapatoare, tigaie sau wok, ideea este sa lasi ceapa pana devine aurie, moale si foarte dulce.

Atunci cand fasolea este fiarta foarte bine adica poti zdrobi intre degete bobul de fasole cu usurinta-asta dureaza cam 2-3 ore la fasolea uscata, depinde cat este de veche- iti scoti intr-un bol incapator fasolea fiarta, scursa de apa in care a fiert. Mai pastrezi un polonic din aceasta apa, ca sa o mai subtiezi, dar de obicei nu este nevoie.

Adaugi morcovul fiert, pentru ca ii da o culoare roz draguta si ceapa cu tot uleiul in care s-a calit. Adaugi cateii de usturoi si bagi mixerul in ea pana devine fina si cremoasa.

Pui sare, o mai diluezi daca este prea consistenta cu apa in care a fiert si gata! Este foarte gustoasa pentru ca tot gustul cepei calite se transfera fasolei.



Tips

Fasolea batuta poate deveni un antipasto gourmet: felii de paine prajita taiate in 2 cu fasole batuta, presarate de cubulete sau bastonase de castraveti murati devin o gustare interesanta. Din fasole alba , gata fiarta, la conserva este chiar foarte simplu de facut, deoarece se reduce timpul de preparare la 20de min, adica doar calirea cepei si transformarea fasolei in crema. Chiar, de ce o cheama “fasole batuta” ca eu am mixat-o, nu am batut-o?

22 ianuarie 2011

Bruschette cu zacusca

Bruschettele cu zacusca ti se par a fi o struto-camila? Nu sunt. Este doar o alta modalitate de a aduce o zacusca buna in plin plan. Zilele trecute m-am enervat pe un comment pe care l-am primit pe facebook de la un roman care, in mod evident, lucra in Italia. Nu va plictisesc cu penibilul dialogului care in esenta se reducea la “ ramai tu la borsurile tale si lasa-i pe italieni sa faca paste!”. Sa nu ma intelegeti gresit, intre pastele mele si cele facute de un italian si eu le aleg pe cele facute de italieni, dar, daca tot cred ca am inteles cam cum se fac pastele de ce sa nu incerc sa le fac, in stilul italian, evident. Daca toata lumea ar fi gatit doar ce a invatat de acasa.....

Evident ca aici nu era vorba despre niste paste, ci tine mai mult de ce inseamna sa fii roman si mi-am amintit de ce lumea ne place atat de mult. Daca macar avem impresia ca suntem superiori cuiva, vom avea in primul rand grija sa spunem asta celor din jurul nostru, si nu numai ca noi suntem mai buni ca ei, ci ca ei nu vor putea niciodata sa realizeze ceea ce facem noi! Si mai avem un specific romanesc: fara sa ne documentam, macar asa de bun simt, cum se zice, avem opinii clare, spuse raspicat si concluzii demne de luat in seama.

Intr-o discutie despre principala trasatura a italienilor, o persoana demna de toata increderea a spus imaginatia, imaginatia ii deosebeste pe italieni de restul lumii

asa ca, haideti sa avem imaginatie, ca nu costa nimic si nici impozite nu au pus pe ea pentru moment, si sa cream feluri de mancare simple, delicioase si fara notiunea de granite!

Asa ca, daca tot te-ai obosit (ca e munca,nu gluma) sa faci zacusca, de ce sa le mananci la un ceai seara sau dimineata si sa nu uimesti niste musafiri cu niste antipasti de bruschette cu zacusca? Asa, de pofta pana ii dai gata cu felul principal, pentru ca rolul acestei gustari nu este sa sature ci sa iti dea un ragaz sa nu lesini de foame pana vine felul principal dar si sa incite la ceea ce va urma.



Dificultate-foarte simplu
Timp-15min
Cost-ieftin




Ingrediente


  • Zacusca ta preferata, de ciuperci, de vinete, sau mai stiu eu cu ce
  • Felii de paine, preferabil de aceea taraneasca, prajite si taiate cum ai tu chef


Mod de preparare

Tai feliile de paine in bucati potrivite, nu le tai prea subtiri, dar le faci de dimensiuni mai mici, pentru ca daca este prajita este si crocanta. Pui zacusca pe bruschettele tale crocante si le pui pe masa in fata prietenilor si intre timp ai ragaz sa pregatesti felul principal.

Tips

Sunt prea bune si simplu de facut!

18 ianuarie 2011

Tort Amore

Habar nu am cum se numeste acest tort prin cartile de bucate. Mi-ar placea sa cred ca eu sunt inventatorul acestui tort pentru ca este facut dupa cel plasmuit de imaginatia si gustul meu, dar, nu ma amagesc! Parca vad ca o sa citesc vre-o reteta, celebra probabil, care va descrie exact tortul meu. Asa ca pana atunci revendic maternitatea si paternitatea acestui tort si il si botez! L-am botezat Tort Amore pentru ca are 2 ingrediente pe care le iubesc: cacao si lamaie. Stiu, cacao si lamaie, doua ingrediente preferate de mai multa lume, dar mie imi plac intr-o combinatie particulara: blat negru cu cacao, spongios ca un burete, usor amarui pentru ca este suprasaturat cu cacao neagra si o crema cremoasa cu gust pronuntat de lamaie, dulce si onctuoasa, usoara, aerata si atat, atat de aromata.

Pentru mine, tortul perfect are o proportie de 60% blat si 40% crema intr-o combinatie in care crema si blatul se pun in valoare unul pe celalat, cam ca intr-un mariaj,nu? Bat campii, dar stiti prea bine ca o prajitura buna te aduce in stadiul in care simti ca nu ai cuvintele potrivite pentru a o descrie.


Dificultate-medie
Timp-60min
Cost-mediu





Ingrediente

Blat

  • 3oua intregi
  • 3 albuse
  • 150g zhar
  • 1 praf de copt
  • 100g cacao neagra, eu am folosit-o pe cea de la Zaan
  • 200g faina de patiserie, 000
Crema

  • 3 galbenuse de ou
  • 200g zahar
  • 1 pliculet de vanilie de Bourbon
  • 200ml smantana dulce uht, din aceea rezistenta la fierbere, din mega
  • Coaja rasa de la 2 lamai
  • Sucul stors de la 2 lamai
  • 50g amidon, eu am pus Gustin si este ok, 50g insemnand 2 linguri cu varf
  • 150g unt, 82% grasime

Mod de preparare

1.BlatulSe amesteca oualele cu zaharul pana se obtine o spuma. Cam 3minute cu mixerul la o viteza normala. Adaugi praful de copt, faina si cacaoa. Amesteci pana se omogenizeaza. Obtii o pasta foarte groasa, mai groasa ca la chek. O pui intr-o tava sau o cratita pe hartie de copt.


 Se coace la foc mediu, cam 20-30 de minute.




Blatul iese spongios, cu gust pregnant de cacao, usor amar, ceea ce il face perfect pentru crema foarte aromata si dulce.

Se scoate din forma si se las sa se raceasca putin inainte de a-l taia in 2 si a-l inveli in crema.

2.Crema

In aceasta crema este foarte importanta coaja rasa de lamaie, pentru ca ea contine uleiurile esentiale ce dau aroma acestei creme. Asa ca trebuie sa speli bine lamaile si sa le dai pe razatoarea mica, doar partea galbena si sa pui coaja imediat in smantana.

Intr-o cratita, departe de foc, se pune smantana dulce si coaja de lamaie si se lasa sa se aromatizeze putin, cat bati tu galbenusele.



Intr-un castron bati galbenusurile cu zaharul(3 gabenusuri), cu un mixer, pana obtii o crema foarte densa iar galbenusurile se albesc. Asta inseamna cam 5min la viteza moderata. Adaugi pliculetul de vanilie de bourbon. Adaugi galbenusele batute astfel peste smantana cu coaja de lamaie si amesteci cu un tel pana omogenizezi.

Storci cele 2 lamaii intr-un castron, cam 100ml de suc, si adaugi peste 50g de amidon si il amesteci pana se dizolva amidonul. Adaugi si amidonul dizolvat in suc de lamaie peste smantana si ouale.

Pui aceasta cratita in care ai aproape toate ingredientele cremei de lamaie pe foc mic si incepi sa o amesteci cu un tel. Amesteci in continuu pe foc aceasta crema. Adaugi jumatate din cantitatea de unt si amesteci. Cat tii crema pe foc o amesteci continuu, asta este secretul dar si dificultatea cremei de lamaie. Incepe sa se ingroase la un moment dat, datorita amidonului asa ca amesteca si mai tare. Adauga restul de unt si incorporeaza-l bine in crema. Crema ta are consistenta usoara si este atat de aromata! Nu o tii mult pe foc, cam 10min, dar ti va parea o eternitate deoarece va trebui sa amesteci tot acest timp.




3.Asamblarea
Se taie blatul si se acopera cu crema de lamaie. Eu le-am pus pe ambele caldute, pentru ca am ales sa nu insiropez acest tort, ci sa il las sa “isi traga” el umezeala din crema. Dar il poti insiropa cu ce vrei tu, dar te rog eu mult nu adauga la sirop esenta de rom pentru ca il vei strica. Il decorezi dupa cum vrei si mai ales dupa cum poti. Intotdeauna cand citeam ”decorezi dupa imaginatie” ma gandeam ca imaginatia mea este cu mult peste posibilitatile mele de a crea ceva cat de cat decent. Matusi-mea avea o vorba despre prajituri bune dar cam intr-o rana sau cam daramate: le spunea “calcate de tren”. Erau prajituri pe care le mancam cu lingurita direct din tava, pentru ca nu se puteau da la masa in altceva, dar erau delicioase. Asa ca tortul meu arata decent, dar daca poti sa ii faci o fata frumoasa, chiar te rog, pentru ca tortul meu, Tortul Amore merita doar ce este mai frumos, chiar daca eu nu sunt in stare sa ii fac!




Tips

Eu recunosc ca nu mananc tortul sau prajitura la sfarsitul mesei, ca pe desert, ci imi place sa o mananc in loc de mic dejun, adica asa ca un mic desert, care sa mearga foarte bine cu cafeaua mea neagra, bauta incetisor, care ma face sa ma trezesc si sa imi fac planurile pentru intreaga zi.

17 ianuarie 2011

Sirop de portocale

Suntem in plin sezon al portocalelor asa ca de ce nu? Daca iti place sa iti faci suc din apa plata/minerala cu sirop de fructe –din ce in ce mai popular- de ce sa il mai cumperi si sa nu faci tu in casa?

Munca este putina, costurile sunt la jumatate si ai si certitudinea ca este real si nu este facut din coloranti si alte chimicale. Cred ca poti combina orice fructa cu orice mirodenie, singura limita fiind cea a gustului personal. Nu am mai facut niciodata sirop in casa, dar m-am gandit ca mare lucru nu este asa ca am inceput cu ceva simplu-siropul de portocale.
La citrice, toate uleiurile esentiale sunt in coaja lor, asa ca acesta va fi ingredientul principal al sucului tau.



Dificultate-simplu
Timp-50min
Cost-ieftin, la jumatate



Ingrediente

  • 6 portocale
  • 600g zahar
  • 2 batoane de scortisoara
  • 2 buc de anason stelat
  • 500ml apa





Mod de preparare

Alegi 6 portocale, le speli bine cu buretele de vase coaja ca sa indepartezi orice urma de chimicale cu care sunt eventual stropite.
Cureti coaja portocalelor cu curatatorul de cartofi care indeparteaza coaja portocalie, fara partea alba, care este amaruie.



Intr-o cratita mai mare pui cojile de portocala, batoanele de scortisoara, 1-2buc anason stelat, zaharul si 500ml apa si lasi sa fiarba 15-20min pana se leaga siropul si se aromatizeaza.




Intre timp, tai portocalele lasate in pijamalutele lor albe, in jumatate si le storci. Dupa ce ai terminat de stors toate portocalele obtii cam 500ml suc de portocale. Il pui peste siropul tau de portocale legat deja si mai fierbi 15 min.





Opresti focul, pui in sticle sterilizate cu capac si le lasi peste noapte la cald, adica invelite cu o paturica.


Tips

Mie mi-a iesit 1, 25l de sirop de portocale care va fi baut cu apa minerala in scurt timp. Este aromat si nu este foarte gros. Daca vreti sa fie mai dens il fierbeti mai mult timp, pana ajunge la densitatea dorita. Va asigur ca nu e mare chinuiala sa il faceti si daca aveti copii cred ca este mai bun decat cel cumparat.

16 ianuarie 2011

Macaroane alla diavola

Azi aveam un chef nebun de macaroane! Pastele sun cel mai simplu fel de mancare in opinia mea, pentru ca le poti combina cu ce ai prin frigider, iar in cazul meu le-am combinat cu un kaizer afumat, ciuperci si evident sos de rosii picant. Au iesit delicioase! Sosul de rosii, putin picant imprumuta din gustul de afumat al kaizerului si imbraca foarte bine pastele pentru un pranz indestulator sau chiar mai mult decat indestulator.



Dificultate-simplu
Timp-30min
Cost-mediu



Ingrediente

  • 1 ceapa mare tocata marunt
  • 2-3 catei de usturoi
  • 4-5 fire de cimbru sau cimbrisor uscate sau verzi
  • 5-6 linguri de ulei de masline extravirgin
  • 1-2 foi de dafin
  • 200g kaizer afumat, dar poti folosi si niste carnaciori de buna calitate, in combinatia asta
  • 2 cutii de rosii in bulion, intregi sau cuburi, de buna calitate, 2x400g
  • Jumatate de lingurita de ardei iute uscat sau un ardei iute proaspat, tocat fin
  • Am adugat si ciupercile dintr-o cutie de 400g, ca erau delicios de carnoase, optional
  • 500g paste, eu am folosit macaroane, dar orice paste mari merg
  • Sare de mare grunjoasa
  • Piper proaspat macinat



Mod de preparare

Tai ceapa si usturoiul fin. Tai kaizerul in fasii. Intr-o cratita mai mare calesti ceapa, usturoiul, cimbrul, dafinul si kaizerul in ulei de masline extravirgin.



Atunci cand feliutele de kaizer sunt aurii, adaugi sosul de rosii din cele 2 conserve si jumatate de lingurita de ardei iute uscat, gusti si daca mai vrei, mai pui pana devin picante dupa gustul tau. Adauga si ciupercile daca vrei, nu sunt absolut necesare, dar sunt carnoase si dau bine pe langa kaizer-ul in sosul picant.



Adaugi 200ml apa si lasi sa fiarba fara capac min 30 de min, pana scade si se ingroasa, iar tot sosul este aromat, gros si foarte gustos. Nu adaugi sare, poate doar putin zahar, cam 1 lingurita, daca este necesar-de obicei cand folosesti rosii din conserva este necesar. Adaugi piperul proaspat macinat.



Intr-o oala mare, pui apa la fiert pentru fiert paste, adaugi sarea de mare grunjoasa cand fierbe si pastele.



Le fierbi al dente, le scurgi bine de tot si le adaugi peste sosul tau de rosii, cu kaizer si ciuperci si le mai fierbi inca 4-5 minute in acest sos, pentru a le imbiba de sos si arome.



Daca mai este nevoie de apa pentru ca sosul este prea gros adaugi un polonic din apa in care au fiert pastele. Pentru ca pastele au fiert in apa cu sare, sunt sarate si sareaza si sosul, dar daca nu este suficient, poti adauga putina sare.


Tips

Se servesc fierbinti, presarate de parmesan ras si daca vrei un fir de ulei extravirgin.

15 ianuarie 2011

Jardinièra de la fereastra bucatariei-2. Cimbrisor

Cimbrisorul sau cimbrul salbatic



Cimbrisorul sau Thymus vulgaris este una din plantele mele aromatice favorite. Are un gust delicat de cimbru, este extrem de decorativ si se combina perfect cu orice carne sau branza.

Este foarte simplu de cultivat in jardiniera ta de la fereastra pentru ca cimbrisorul creste singur, fara ifose, fara ingrijiri speciale. Cumpara semintele de cimbrisor din supermarket si sadeste-le la inceputul primaveri, adica prin martie, in jardiniera, intr-un spatiu delimitat. In aproximativ 2-3 saptamani creste aproximativ 5-6cm, are gust si va continua sa creasca daca il tai. Il tunzi cu foarfeca la nevoie, pentru ca el creste abundent.



Fie ca il toci in blender si il amesteci cu crema de branza pentru o crema de branza aromata, fie ca pui un fir intreg in sosul pentru paste sau la o lasagna, cimbrisorul tau va creste abundent in jardiniera si va oferi arome fine mancarurilor tale.

Cimbrisorul este in acelasi timp si o planta decorativa, pentru ca el se revarsa din jardiniera ta, verde si vesel, chiar cu niste floricele mici si mov la un moment dat.



Jardinera de la fereastra bucatariei-1-Lamaita

14 ianuarie 2011

Napolitana de casa

Nu am mai mancat napolitane de casa ……..erau in caietul meu de retete numite Foi Lica, erau singurele foi care se gaseau si tin minte ca mi se parea o reteta scumpa, pe care o faceam doar de sarbatori pentru ca pe atunci zaharul si untul erau delicatese date ori cu ratia ori cate 2buc “sa ajunga la toti” la cozi de cateva ore. Nu exagerez: cozi de 3-4 ore, pentru ca o coada incepea intotdeauna cu mult inaintea ajungerii produsului in magazin! De multe ori “se dadea prin spate” adica direct din masina de transport, in spatele alimentarei!



Coada era o chestie foarte importanta. Cineva afla ca “se da”, ca urmeaza sa vina, ceva, niciodata nu stiam sigur ce! Era ca atunci cand primesti un cadou! Stateai 2-3-4 ore la o coada si nu stiai daca urmeaza sa cumperi branza, unt, pui sau lamai. De ce stateai atat de mult la coada? Pentru ca de cand incepea sa se formeze coada pana venea camionul, dura ceva timp1-2 ore, pana o descarcau si pana ajungeai sa iei.......dura toata distractia!

Ingrediente, pe care acum le gasim peste tot, ca unt, zahar, servetele, ulei, erau un lux, asa ca fiecare prajitura in casa era cumva clasificata ca : saptamanal- cum era un chec sau o clatita, sau de sarbatoare ciocolata, napolitana....torturile.

Dar sa revin la napolitana mea cu caramel si nuci macinate care este pur si simplu divina!

Se face repede, in maxim 20 de minute, simplu, doar ca trebuie sa stea pana a doua zi ca sa o poti taia!




Dificultate-simplu
Timp-20min
Cost-mediu


Ingrediente

  • 600g zahar
  • 4 oua
  • 2 linguri de miere
  • 200g nuci prajite si macinate
  • 1 pachet de unt 82% grasime
  • 1 pachet de foi de napolitana, sau asa cum le stiai tu din copilarie foi Lica

Mod de preparare

Se bat spuma cele 4 oua intr-un castron cu 300g de zahar, pana totul devine o spuma in care zaharul este dizolvat.




Intr-o cratita, pe foc, caramelizezi 300g si cele 2 linguri de miere, iar cand totul este caramelizat se adauga un pachet de unt, la temperatura camerei, care se incorporeaza in caramelul format. Ai grija ca toata aceasta operatiune sa o faci pe un foc micut!




Odata format acest sos de caramel adaugi crema ta spuma din oua cu zahar si amesteci bine de tot. Adaugi nucile macinate—sunt foarte gustoase daca le-ai prajit 1-2 min inainte, in cuptor! Ai mare grija cand prajesti nucile pentru ca se fac imediat si 1 minut in plus inseamna carbonizarea lor, asa ca nu depasi 3-4 minute in cuptorul incins deja.



Poti macina nucile in mixer, nu foarte marunte dar nici foarte mari.

Amesteci bine de tot toata compozitia la foc mic, pana arata omogena si o pui in foi.

Tapeteaza o tava in care sa incapa foile de napolitana cu ceva folie de aluminiu, aseaza foia de baza, cu grilajul in jos, astfel incat tu sa poti intinde crema pe partea fina. Adaugi cealalta foaie si tot asa, ultimul start fiind foaie de napolitana evident.

Se acopera cu folie de aluminiu, se pune un tocator sau ceva mai greu peste ca sa tina foile lipite , se da la rece, prin vre-o camara, balcon ceva, si se poate taia a doua zi!



Tips

Crema caramel este una din cele mai bune creme de lins de pe cratita! Este usoara si poti deveni dependent de aceasta napolitana dar sa stiti ca pe cat e de usoara pe atat de plina de calorii este! Delicioasa dar ingrasa, asta ar trebui sa scrie pe eticheta napolitanei!

12 ianuarie 2011

Jardiniera de la fereastra bucatariei

Jardiniera de la fereastra bucatariei-1


Sunt sigura ca ai un pervaz la bucatarie pe care poti pune una-doua jardiniere. De ce sa nu folosesti acest spatiu pentru a planta tot felul de plante aromate pe care le vei folosi la prepararea unor mancaruri delicioase. Cu ajutorul unor plante aromate orice unt devine unt aromat, orice peste, pui sau alta carne devine mult mai apetisanta si ce sa mai vorbesc despre modul in care poti decora, aromatiza uleiuri sau creme de branza!

Plantele aromatice inseamna mult mai mult decat marar, patrunjel sau leustean asa cum o mancare cu mirodenii inseamna mai mult decat piperata si iute.

Plantele aromatice poti gasi cateva pe la supermarket la un pret de 5-7 lei, dar le poti planta chiar tu, din seminte in ghivece, jardiniere sau in curte daca ai. Le tunzi cu foarfeca la nevoie si in acest fel cea mai simpla salata sau mancare va fi aromata si delicioasa.

Voi scrie sub la aceasta rubrica despre toate plantele pe care eu le-am plantat in jardiniere sau ghivece, cat de usor s-au prins, daca le-am luat ca si seminte sau deja plantuta, si tot felul de detalii. Te invit pe tine cititor al acestui blog sa ma intrebi, sa completezi sau sa imi impartasesti din experienta ta cu plantele aromatice.


      Lamaita sau Melissa officinalis



Cunoscuta si sub denumirea de lemon balm, lamaita creste usor in jardiniere sau gradini. Eu am cumparat seminte de lamaita de la carrefour cu 1-1,5 lei pachetul si le-am plantat a inceput de primavara in jardiniera de la bucatarie.

Plantele sunt asemanatoare la aspect cu urzica, dar au un parfum pregnant de coaja de lamaie, ceea ce o face un ingredient foarte usor de folosit in combinatia cu pestele.

Eu am aromatizat cu ea pestele dar si inghetatele. Este decorativa, putand foarte bine sa fie inclusa in decorarea tartinelor cu salata de peste, peste afumat sau ton.




Este decorativa si in jardiniera, pentru ca este verde aprins, asa ca daca mai ai loc in jardiniera ta, pune anul asta si cateva seminte de melissa ca iti vor prinde bine ca adaos la mancare!

Nu este o planta dificil de intretinut, eu am pus apa si ca atat, nimic special in ingrijirea lamaitei si creste tot timpul anului.

Jardiniera de la fereastra bucatariei-2-Cimbrisor
Jardiniera de la fereastra bucatariei-3-Busuioc
Jardiniera de la fereastra bucatariei-4-Salvie
Jardiniera de la fereastra bucatariei-5-Patrunjelul cret
Jardiniera de la fereastra bucatariei-6-Rosii cherry

Macrou cu mirodenii la cuptor

Macroul face parte din categoria pestilor grasi, bogati in grasimi omega 3, foarte buni pentru scaderea nivelului colesterolului sangvin. Macroul este un peste cu gust pregnant, si cu miros si mai pregnant gatit pe gratar, dar este foarte gustos.

Este delicios preparat cu mirodenii care sa-l aromatizeze si invelit in folie, la cuptor, devine fraged, suculent si plin de aroma.



Dificultate-simplu
Timp-10min preparare si 45min la cuptor
Cost-mediu



Ingrediente

Sare de mare grunjoasa
Foi de dafin
Cimbru uscat sau proaspat
Lamaita, sau melissa proaspata, daca nu aveti substituiti cu felii de lamaie
Macrou, curatat, bucata intreaga
1 catel de usturoi/peste feliat-optional, eu nu am pus





Mod de preparare






Se taie pestele de-a lungul osului central, se spala, se usuca prin stergerea cu un prosop de hartie si se aseaza pe o bucata de folie de aluminiu.




Se sareaza, se pun 1-2 foi de dafin in cavitatea formata, 1-2 fire de melissa, 2 fire de cimbru, feliile de usturoi, si se impacheteaza totul ca in fotografii. Sa recunoastem, mirodeniile dau gust unei carni, peste sau orice altceva.

















Se pune macroul astfel infoliat intr-o tava la cuptor la foc mediu pentru 45 de minute.



Tips

Se poate manca ca atare cu o salata sau cu un risotto ai limoni. Este foarte simplu de facut si de efect.

11 ianuarie 2011

Salata de cruditati

Ce ai zice de o salata de cruditati asa usurica si vesela ce aduce prospetime si gust pe masa ta? Este ceva simplu, ce aduna din 2 legume si 2 fructe tot ce este mai bun: morcovul da culoare, telina aduce parfumul acela inconfundabil iar marul este acolo pentru suculenta, gust si savoare iar lamaia o pui ca sa iasa la numar.


Dificultate-simplu, dar ai grija sa nu iti dai pe razatoare si ceva degete
Timp-20min
Cost-ieftin




Ingrediente

  • O radacina de telina medie sau jumatate din una mare, cam 300g de telina
  • 2 morcovi mari
  • 4 mere mari, sunt foarte bune cele care sunt suculente
  • Zeama de la o lamaie
  • Aproximativ 200g de maioneza
  • 100g de nuci usor prajite in cuptor


Mod de preparare

Se curata telina, morcovii si merele si se dau pe razatoarea mare. Se stropeste totul cu zeama de lamaie pentru gust si pentru a preveni oxidarea marului si a telinei. Adaugi maioneza si sarezi. Atunci cand o servesti la masa presar-o cu nuci usor prajite la cuptor. Este absolut delicioasa!

Tips

Nu este complicat de facut dar este extraordinar de savuroasa, iar nucile prajite sunt o surpriza atat de placuta! Poti manca aceasta salata la cina cu o felie de paine prajita sau o poti servi ca un antipasti la o masa consistenta.

09 ianuarie 2011

Risotto Italian cu lamaie sau Risotto ai limoni

Ce alta garnitura simpla si aromata ti-ai putea dori pentru un peste?
Suna sofisticat, nu-i asa? Risotto ai limoni suna si un pic muzical, hai sa recunoastem!
Este foarte simplu de facut, este doar o reteta de pilaf usor modificata, dar te asigur ca este delicios!

M-am gandit ca daca as adauga unui risotto simplu ceva parfum de lamaie si putina culoare de sofran ar trebui sa rezulte o garniura superba, demna de orice peste, de la somon, la stiuca, de la rechin la platica!

Dificultate-simplu
Timp-30min
Cost-mediu





Ingrediente

300g orez
1 ceapa medie, taiata fin
80g de unt
3 linguri de ulei extravirgin de masline
1 varf de cutit de sofran-sofran pur, pistile, nu sofran indian, nu sofran pulbere sau altceva. Ce este drept este ca e scump-cam 5lei un plic cu cateva fire de sofran, dar da o culoare si o aroma deosebita
125g vin alb sec
1 lamaie, coaja rasa pe razatoarea mica si sucul stors
Sare de mare
Piper alb proaspat macinat


Mod de preparare

Risotto se face usor diferit de pilaf iar rezultatul este un orez care aluneca, usor legat dar si lejer in acelasi timp, cu arome subtile. Risotto este un fel de mancare de sine statator, dar acest risotto este garnitura perfecta pentru un peste, eventual usor gras, pentru ca este usor acrisor si cu aroma intensa de lamaie.


Incepi prin a pune o cratita de 1-1,5l la foc, sa fiarba. Daca vrei pune acolo un morcov, o albitura, daca nu, nu e o problema,important este sa fiarba. Acest lichid va fi pus cu polonicul, unul cate unul, pana se va fierbe orezul, asa ca il lasi pe un ochi mai mic, ca sa tii apa fierbinte pana termini orezul.


Speli bine de tot lamaia, eventual cu detergent de vase, pentru ca sunt stropite cu diverse chestii pentru a rezista la transport, asa ca mai bine spal-o constiincios. Razi coaja de lamaie pe razatoarea mica si storci lamaia de suc si il pui intr-o ceasca.


Intr-o alta cratita, eventual cu un fund mai gros, eu am o cratita din material de tuci, veche, dar buna,se pune ceapa taiata fin, cele 3 linguri de ulei de masline si 50g unt pe care le calesti pana cand ceapa devine aurie. Focul trebuie sa fie mediu tot timpul in care gatesti risotto. Adaugi coaja rasa de lamaie si orezul si contiui sa calesti.

Adaugi paharul de vin, sec obligatoriu si alb, ca sa nu ne strice culoarea, si amesteci mereu cu lingura de lemn. Vei constata ca se evapora aproape imediat, asa ca amesteca constiincios cu lingura. Adauga si zeama de lamaie, amesteca si incepe sa pui un polonic de apa fiarta peste risotto, amestecand mereu cu lingura.


Intr-o ceasca pune un varf de cutit de sofran, adauga un polonic de apa fiarta peste, lasa cateva minute, ca la ceai si adauga si sofranul cu tot lichidul galben-portocaliu din pahar. Vei constata ca sofranul va conferi o culoare superba risotto-ului.

Pui un polonic, amesteci, lasi sa fiarba si cand nu mai ai lichid mai adaugi inca un polonic de apa fiarta. Atentie, orezul nu trebuie sa balteasca in apa dar nici sa se prinda din lipsa de lichid. Cantitatile de apa si orez sunt sensibil egale in oala de pe foc. Continui asa cam 20 de minute cand risotto-ul a inceput sa se lege iar orezul sa fie aproape fiert, asa ca pune 2 polonice de apa, pune un capac pe oala, lasi sa se stranga ceva aburi ca mai apoi sa stingi focul si sa lasi capacul deasupra si sa nu umbli la el pentru 10minute.



Dupa 10min, da capacul la o parte, orezul este perfect fiert si mai ai putin lichid, asa ca adauga sare de mare dupa gust, restul de 30g de unt, amesteca, presara eventual ceva piper alb proaspat macinat si amesteca bine. Vei constata ca rissoto are o culoare galbena superba, o aroma de lamaie, gust usor acrisor si cu siguranta vei constata ca este usor cremos acest risotto.

Tips

Este adevarat ca trebuie sa stai langa el si sa amesteci mereu pana se face, dar merita efortul, crede-ma! Vei impresiona cu aceasta garnitura orice peste sau invitat si vei incerca si urmatorul risotto – risotto milanese adica risotto cu sofran! Un pahar de vin alb, sec, din acela de care ai pus si in risotto merge perfect langa peste si risotto ai limoni.
Serveste-l cald langa orice fel de peste, fructe de mare, caracatita mica sau orice alte vietati inotatoare.